Cosmiiiiii's Blog

Nevinovăție

2012-01-26T01:40:00.001-08:00

Nevinovăția e un bilanț favorabil de întâmplări neprevăzute.

Retrospectivă

2012-01-24T13:36:00.000-08:00

Trec pe lângă locul pe care mult timp l-am evitat. Nu știu dacă am ajuns în punctul în care să-mi amintesc de mine ca fiind ilară pe atunci, dar intuiesc că eram. Acum doar îmi încrețesc fruntea când văd colțul de stradă,unde ne certam într-o seară pe care mă încăpățânam să mi-o imaginez cu totul altfel. Probabil din cauza asta concluzionez că mi se întâmplă doar lucruri așa...imprevizibile.

Apoi cobor la metrou în timp ce se scurge ploaie de pe mine. Niciun meteorolog nu mă poate convinge că în seara asta a nins. Va trebui să mă chinui acasă să descifrez ce scrie pe notițele mele plouate. Mă plimb de la un capăt la celălalt al peronului convinsă că voi prinde ultimul metrou. A venit. Știu că în câteva minute metroul asta nu va trece departe și de zona apartamentului unde cu două seri în urmă mi-am uitat un pulovăr și un optimism nejustificat, dar merg mai departe. Mă duc acasă.

Un preț

2011-12-23T10:39:00.001-08:00

E costisitor să fii fericit. Trebuie să-ți plătești o bocitoare să plângă pentru tine.

Eterogen

2011-12-19T02:23:00.000-08:00

Ești speriat să-mi mai spui ceva. Știi cum se întâmplă de fiecare dată. Eu sunt o sălbatică, care încearcă să te pună la perete de parcă ai fi prada ei. De asta nu reușim să ne apropiem unul de celălalt. Ne simțim ca într-un lanț trofic.

Mi-e greu să-ți mai spun ceva. Nu pot să-mi accept rolul pe care mi l-ai asumat.Nu mai vreau să te demontez.Suntem ca două sarcini electrostatice negative, dar mie nu-mi place să vorbesc despre compatibilitate. Uneori am impresia că nu mai e nimeni la celălalt capăt al firului. Mă panichez. Închid telefonul și vin spre tine. Acum că te am în fața mea, ai vrea să-mi zici chestii drăguțe, dar renunți sau preferi să mi le zici în rusă sau japoneză sau sanscrită ca să nu le înțeleg. Poate că nu merit să le aud.

Mă găsești drăgălașă, deși mai vorbesc urât și fac lucruri imprevizibile. Te mai și lovesc uneori, dar îți spun de fiecare dată că a fost accidental, iar tu mă crezi sau așa vrei...

Îmi urmărești reacțiile, expresivitatea. Nu știi să te mai uiți în fața ta când mergi pe stradă. Și concertul de aseară l-ai ratat pentru că te uitai spre mine. Vrei în mod constant feedback, certitudini. Ți-e frică să mă plictisești. Eu, însă, mă plictisesc de frica ta.

Mă urăsc pentru momentele în care te determin să alegi să taci sau în care te conving să bifezi varianta mea. Mă entuziasmez când te pregătești să-mi explici ceva. Știi că am să te bombardez cu întrebări, dar ești dispus. Poate că îți place să te agasez.

Ți-e frică că-ți pierzi vremea cu un copil și totuși mi-ai cumpărat o trotinetă.
Ești ursuz, supărat pe mine, dar încerci să îmi zâmbești. Îmi zici că ai vrea să îți zâmbesc și eu, dar de fiecare dată când o fac, pretinzi că disimulez. Poate că nu știi când zâmbesc. Îți zâmbesc poate când dormi.

Uneori intuiesc că se va termina înainte să pricep ce se întâmplă. Și atunci încep să perorez. Tu nu mă înțelegi, iar eu nu știu să-ți răspund la întrebări. Îmi dau seama că gândeam cu voce tare. Acum mi-e greu sa schimb subiectul.

Gol

2011-12-14T15:00:00.000-08:00

După 1 an de zile în care ți-ai asumat o vinovăție, în momentul în care ți se cere iertare, nu poți să te simți decât de parcă ți s-a luat ceva - culpabilitatea.

Uneori, cel mai frumos lucru pe care îl poți face pentru cineva este să-l lași să se simtă vinovat.

Accident

2011-12-08T03:18:00.000-08:00

Pe trecerea de pietoni pe care o traversez zilnic a avut loc un accident. Mașina pe care scrie ''siguranta și confort'' lovise astăzi ''o fată'', după cum făceau martorii referire la victimă. Când am ajuns eu în dreptul trecerii, victima nu mai era la față locului. O luase deja ambulanța. Prezentă, în schimb, mai era mașina poliției cu parbrizul spart, alături de alte câteva zeci de vehicule blocate în trafic din cauza accidentului. Eu, la rândul meu, stagnam în trafic, oscilând între a traversa pe aceeași trecere de pietoni sau a rămâne pe loc pentru a vedea cum poliția arestează poliția. Am traversat.

La vreo 100 m distanță de locul accidentului, doi comercianți de lucruri personale (și posibile) vorbeau despre același accident ori, cel puțin, ei așa credeau. În trecere însă, eu am auzit altă versiune: o ambulanță a dat peste un individ. Nu m-a suprins această degradare a informației. Știam că prin relatări succesive se pierd din ce în ce mai multe detalii, dacă nu chiar substanța. Constatam empiric apariția unui zvon.

Avort

2011-11-16T15:36:00.000-08:00

Medicul de familie nu îți va efectua niciodată avortul. El vrea ca tu să ai o familie cât mai mare.

Inutil

2011-11-13T07:15:00.000-08:00

Când învățam în facultate să proiectez sisteme gândite a funcționa pe baza celor mai bune tehnici aplicabile pentru mediu, mi-am dat seama că este inutil să am astfel de preocupări. Legislația este flexibilă intereselor marilor corporații, consumul în masă/profiturile gigant fiind prioritare problemelor de mediu. Ecologia și economia nu pot coexista.

Autoritățile responsabile de protecția mediului fac psihoterapie cu cetățenii damnați. Dau sfaturi, empatizeaza cu ei și îi consolează cu perspectiva optimistă că firmele cu activități poluatoare vor falimenta. Nimeni nu îți mai oferă soluții, însă toți sunt generoși în a-ți oferi speranță nelimitat.

Într-o societate în care orice competență e coruptibilă, ce importanță mai are să fii competent?

+

2011-11-03T06:26:00.000-07:00

Am 23 de ani și mă confrunt cu o afecțiune adolescentină (scolioză), dar care, mai mult sau mai puțin ironic, mă face să mă simt îmbătrânită prematur.

Intuiesc că nu sunt bine poziționată în timp și pe scaun.

Motivație la comandă

2011-10-26T14:48:00.000-07:00

După aproape o lună de studii de masterat, îmi recitesc eseul motivațional pe baza căruia am reușit să întru la această formă de învățământ. Am avut fix două pagini, 5007 caractere (5000 caractere solicitate). Oscilez între a mă panica că mă motivez la comandă sau a mă gratula că sunt capabilă să o fac.

Motivația nu poate fi o performanță personală, cât prilejul altora pentru a te exploata.

A fi sociabil

2011-10-20T13:34:00.000-07:00

A fi sociabil nu înseamnă a fi capabil să cunoști oameni, ci a fi capabil să-i reîntâlnești.

Negare

2011-10-11T13:20:00.000-07:00

Au apărut la un moment dat niște nihiliști care au zis ''NU!'' la orice, mai puțin la nihilism.

Poporul i-a crezut posedați de diavol. Era împotriva naturii umane să te razvratesti. Nihiliști erau, așadar, inumani și diabolici.

Cu timpul însă, poporul s-a simtit empatizat. Ba chiar le plăcea acest ''NU!'', deși ei nu aveau niciodată curajul să-l pronunțe.

Prin urmare, nihiliști erau acum oameni, ''oameni buni'', pentru că ei aveau curajul să pronunțe acel ''NU!''. Animați de negarea lor vehementă, poporul a început să-i confunde cu liderii. Dar ei nu aveau să se bage niciodată în treburile țării. Astfel, poporul se simțea mințit.

Așa că au vrut să-i facă să plătească pentru acest ''vandalism''. I-au acuzat de un delir de competență și demagogie.

Și astăzi nihilistul este confundat cu liderul. Poporul încă nu a înțeles că nihilistul vrea să se conducă, nu vrea să conducă.

Imaginație culinară

2011-10-05T05:09:00.000-07:00

Într-o țară muritoare de foame, emisiunile culinare ar avea cea mai mare audiență. E la fel de umanitar să le hrănești imaginația.

Nebun și nebunie

2011-10-04T08:19:00.000-07:00

De abia în 1990 homosexualitatea era eliminată de pe lista bolilor mentale de către Organizația Internațională a Sănătății.

Un individ care consideră că Satana este o ființă adevărată nu a fost niciodată considerat nebun, ci chiar un apărător al binelui.

De un homosexual nu-mi amintesc să-mi fi fost vreodată frică, însă de un așa-zis creștin întotdeauna mă voi feri. Nu am nicio certitudine că într-un moment de profundă iluminare creștinească nu mă va confunda cu Satana.

Economie echilibrată

2011-09-30T10:09:00.000-07:00

România e o țara cu o economie echilibrată, în care numărul șomerilor este egal cu necesarul de voluntari.

Misogin

2011-09-29T01:31:00.000-07:00

Prima femeie care ...

a pilotat un avion

a purtat pantaloni

și-a tăiat părul scurt

a jucat fotbal

a devenit președinte

Adulând femeia de fiecare dată când reușește să facă toate lucrurile banale pe care le face un bărbat, feminismul nu e decât cea mai misogină mișcare socială.

Cea mai eficientă tortură

2011-09-19T08:33:00.000-07:00

Într-o societate în care iubirea cu forța nu se poate, exceptând brand-urile, cea mai eficientă tortură nu poate fi decât o altă născocire a capitalismului.

Să zicem Nike, Adidas sau Puma. Lumea tresare doar când le vede logo-ul, pentru că s-au învățat să-l asocieze cu bunul gust și calitatea. Să zicem că aceleași mari brand-uri lansează pe piață în limited edition cei mai incomozi papuci, dar la cele mai mici prețuri posibile.

Evident, promoția va genera fiasco. Consumatorii-de-nimic se vor grăbi să-i achiziționeze, fără a anticipa intenția torționară.

După o zi, ai o masă generoasă de oameni chinuiți. Mai amuzant va fi efectul de sindrom Stockholm. Așa că îi vor purta și următoarea zi cu argumentul că sunt totuși creați de cei mai buni. Ba chiar, ar fi capabili să pună la îndoială propria constituție a piciorului, decât credibilitatea brand-ului.

În realitate însă, capitalismul intenționează să ofere doar comoditate, mizând pe minți comode.

Natalitate

2011-09-19T08:05:00.000-07:00

Deși populația globului a fost mereu în creștere, ni s-a tot inoculat că trebuie să ne reproducem cât mai mult cu putință. Orice cuplu care nu concepe măcar nu copil, nu-și confirmă validitatea în fața societății.

Agricultura nu mai face față necesarului de hrană. Ne intoxicăm producând îngrășăminte în masă. În schimb, toate instituțiile sunt preocupate să motiveze tinerele cupluri să facă în continuare copii.

Suntem 7 miliarde în prezent, fapt la care se adaugă și fenomenul migrațiilor. Astfel, avem zone suprapopulate și zone complet izolate.

Pentru mine e ușor obositor. Eu nu vă vreau, voi nu mă vreți.

Nu știu în ce măsură mai sunt capabilă să-l judec pe individul care astăzi se împingea agresiv în oamenii din metrou.

Academia de umilință

2011-09-13T13:35:00.001-07:00

Părinții mei sunt foarte didactici cu mine. În ultimul timp, îmi predau la zi studii de umilință cu argumentul ''trebuie să înveți să fii mai umila''. Deși am cei mai buni profesori, sunt o elevă slabă.

Eu nu cred că mi-aș învăța copiii să fie umili. Eu i-aș învăța să moară de foame.

*imi cer scuze pentru titlul pleonastic

Taxa de protecție

2011-09-12T09:32:00.000-07:00

''Taxa de protecție'' este sintagma pe care încerc să o demontez. În mentalul colectiv, sintagma face referire la sumă de bani pe care asupritorul o pretinde din partea victimei tocmai pentru a nu fi victima sa. Aici intervine și paradoxul: cum poți să mă protejezi de propria ta persoană? Asta ar presupune că un individ e independent de propria sa voință (imposibil). Nu poți să mă protejezi decât de ceea ce este exterior ție.

Propun o rectificare: ''taxa de lăsat în pace''.

Despre libidou

2011-09-09T14:14:00.000-07:00

Cu un astfel de titlu, cu siguranță deja te-am determinat să te așezi mai comod pe scaun. Nu degeaba titrarea a dobândit statut de știință.

Dispoziția mea freudiană din această seară se datorează unui articol din care am aflat că bărbații se excită când văd femei pe tocuri. Așa că fetelor, 12 cm cel puțin și sigur vine ''the boner patrol'' (patrula de erecție)! Ar fi totuși ironic ca tocurile voastre să fie mai mari decât ''compensatia''...Dar apoi e inutil să te plângi din moment ce Gucci nu face și mădulare.

Mi s-a părut mai puțin amuzantă informația, cât mi s-a părut justificarea. Aparent, bărbații se simt stimulați știind că femeia e chinuită de pantofii pe care-i poartă, iar femeile nu au făcut un secret din tortura pantofilor cu toc. Recunosc ca am subestimat efectul afrodisiac al pansamentelor din zona picioarelor.

Prin urmare, am să concluzionez că un cuplu fericit e cel în care femeia nu e lipsită de violență domestică. Ba chiar o primește regulat, menținând astfel focul pasiunii.

*nu vă recomand să luați acest text în serios

Incompatibilitate

2011-09-04T14:02:00.001-07:00

Nu e nimic mai trist la un cuplu decât incompatibilitatea: el scatofil, ea constipată.

Ultima înghețată

2011-08-31T08:39:00.000-07:00

De ceva timp nu mai este coadă la înghețată. Azi în fața mea era doar un bătrân, ținând în mână un casetofon din care răsuna ''varaaaaaaaaa asta am să mă indragostesc'' . La vreo 20 m distanță, două adolescente dansau pe melodia optimistă ce se auzea din casetofonul bătrânului. Vremea de afară, însă, sugera că ar fi deja cam târziu pentru o îndrăgostire de o vară.

În timp ce vânzătoarea, stimulată și ea emoțional de mesajul piesei, iniția o discuție cu bătrânul pe tema iubirii, eu mă întrebam dacă ar fi indicat să-mi mai cumpăr înghețată. Dârdâiam de frig cu tricoul de vară pe mine, dar apoi, mi-am zis că s-ar putea să fie ultima înghețată.

Recunosc că am omis să menționez că mă aflu în nordul țării, dar toamna de aici pleacă.

* unul din acele posturi banale care semnalează melancolic că a venit toamna, plecând, în acest caz, de la ideea că nu consumi înghețată decât vara

Cel mai mare paradox

2011-08-24T05:20:00.000-07:00

Constituția - cel mai mare paradox. Îți conferă dreptul la liberă exprimare, iar apoi te acuză de infracțiunea de insultă.

Timp

2011-08-18T01:04:00.001-07:00

În congelator nu există timp.

Acasă

2011-08-15T01:48:00.000-07:00

Mă întristează ostilitatea București-ului noaptea...De fapt, București e un oraș cu program nonstop.

Probabil nu pricep de ce mă aflu aici.

Fascism

2011-07-08T23:24:00.000-07:00

autoritate fascistă: Mussolini are întotdeauna dreptate.

D-zeu e mai fascist decât Mussolini.

Parcul de eoliene

2011-07-07T11:14:00.000-07:00

Parcul de eoliene e locul în care m-am rătăcit ultima oară, deși nu mi se întâmplă să mă rătăcesc. Este genul ăla de întâmplare amuzantă pe care ai să ți-o amintești mereu, dar reproducandu-o de fiecare dată tot mai eronat, pentru că trecerea timpului e mereu în detrimentul memoriei.

Acum câteva zile în urmă, împreună cu un bun prieten, am plecat spre Dobrogea, în ideea de a filma dinamică naturii. Mai exact era ideea lui, pelicula lui. Eu eram acolo pentru că dispun de mult timp liber, dar și pentru că (mai mult sau mai puțin ironic) postam ca ''motor secvential'', ceea ce presupunea manevrarea manetei ce permitea înaintarea peliculei la intervale de 5 secunde. A fost dezamăgitor pentru mine să aflu că 20 de minute de mișcat maneta se vor concretiza în 6 secunde de film, dar m-am consolat ulterior cu ceva bună-dispoziție.

Am decis să ne prindă finalul zilei filmând eolienele dobrogene - probabil cele mai sugestive elemente privind dinamica naturii. După ce am așteptat să apună soarele pe pelicula unatc-ista, ne-am urcat în mașina închiriată (și chinuită) și am început să parcurgem drumurile improvizate în lanurile de porumb, printre eoliene, a căror înălțime depășea nivelul a trei blocuri suprapuse. Afară deja se întunecase, iar noi credeam că știam drumul înapoi către satul din care am venit.

După mai multe încercări de a ajunge pe o stradă relativ circulabila, ne-am dat seamă că nu și am început să vedem în parcul de eoliene o formă mai actualizată de labirint. Toate drumurile pe care le încercam se dovedeau un alt ''dead end'' și prin urmare, nu duceau decât la o altă eoliană.

Amuzamentul care ne încerca fugărind vulpile din jur cu ocolurile noastre, cât și faptul că Mihai semnaliza din reflex, nu ne-au lăsat să ne panicăm. Singura problemă era cea legată de benzină. Mai aveam puțin și ne-ar fi plăcut să ajungem cu ea la o destinație, și nu să o folosim pt a ne plimba la miezul nopții în lanul de porumb. Așa că în mașină se râdea, nu se plângea, iar eu mă amuzăm teribil pentru că Mihai semnaliza la stânga/dreapta în mijlocul a nicăieri, deși în oraș nu prea are obiceiul acesta.

După vreo jumătate de oră de încercat diferite drumuri (unele mai proaste ca altele), ghidați de tot felul de lumini ce se vedeau în depărtare, ne întâlnim cu utilajul/mașina care culege recolta. Deși mașinuța arată ca un monstruleț în peisajul nocturn din parcul de eoliene, cred că și șoferul ei s-a speriat dând de noi pe acolo. Ne-am gândit că cea mai bună soluție ar fi să urmărim mașina utilaj. Astfel, în loc să ne găsim în sat, ne-am trezit în depozitul de recolte. În fața noastră alte utilaje mașină încercând să parcheze, direcționate de portarii depozitului și apoi, în spatele lor...noi...mici și rătăciți...cu o Dacie. Muncitorii, văzându-ne, își dădeau coate reciproc, atenționând unul pe altul de prezența noastră inoportună în depozit. S-au apropiat apoi de mașina noastră și ne-au întrebat cu ce ne-am abătut pe acolo. Le-am spus că avem nevoie de ajutor, pentru că ne-am rătăcit și vrem să ne îndreptăm spre Constanța. ''Aoleu, dar v-ați rătăcit cam rău de tot'' .

Probabilitate

2011-07-02T09:19:00.000-07:00

În acest moment se poate întâmpla orice.

Probabilitate - un număr între 0 și 1, despre care nu mai știm absolut nimic tocmai pentru că în acest moment se poate întâmpla orice.

A conflict of interests

2011-07-01T10:29:00.000-07:00

''a plastic surgeon who gave your tits and then judges the wet t-shirt contest that you're a finalist in''

Nevoi

2011-06-30T01:27:00.001-07:00

Pe ușa de la intrare scria ''Doctor''. Asta îi reamintea că este bolnav.

23

2011-06-28T11:27:00.000-07:00

În ultimul timp, am fost oareșce personală pe acest blog. Așa că nu văd de ce nu aș continua cu destăinuirile.

Trăiesc o criză de vârstă și în paralel (circumstanțial, generativ) și o criză existențială.

''O criză de vârstă la 23 de ani?!'' Cred că asta ar fi reacția generică a cititorului, dar, sincer, mă panichez. Nu știu...în ultimele săptămâni pierd timp încercând să dezvolt strategii pentru a câștiga timp.

Mă panichez că nu am să reușesc să fac multe când poate, de fapt, nu-mi propun nimic. Pendulez între sentimentul că nu mai are rost să vreau nimic și sentimentul că vreau prea puțin. Viața e prea imprevizibilă pentru a nu fi trăită, dar e mult prea trist să o trăiești îmbătrânind.

Nu pot să-mi dau seama dacă mi-ar confirma validitatea timpului pierdut să mai fac un pas sau să rămân pe loc. Mă trezesc stând pe o bancă, în ploaie într-un parc gol și mă întreb dacă-mi pierd vremea. Dacă sunt singură persoană în parc pentru că ceilalți fac ceva util în momentul ăla sau pentru că ceilalți se ascund de ploaie.

Și calculez - calculez că acum doi ani aveam 21, iar acum 5 ani aveam 18 și tot așa, la fel cum intuiesc că peste câțiva ani îmi voi calcula vârstă în acest punct și că nu-mi voi putea aminti de ce făceam exact în acest moment sau nu-mi voi putea explica criză actuală. Astfel, în mod stupid sau nu, viața va fi un lung ciclu de crize existențiale.

Îmi amintesc de persoane care au venit și au plecat. Îmi amintesc că eu am venit și am plecat.

Mă uit și în oglindă și-mi amintesc și de parametrii personali: 1.73 m și vreo 56 kg (amuzant cum înălțimea oscilează în funcție de freză, iar greutatea în funcție de gradul de ocupare al WC-ului). Apoi îmi amintesc viitorul (îți poți aminti și viitorul, nu doar trecutul): voi crește în greutate, voi scădea în înălțime. Îmi privesc și dinții, care se degradează cu fiecare masă și îmi amintesc și de periuța mea de dinți, pe care nu trebuie să uit să o schimb la intervale de timp. La un moment dat, voi schimba și dinții.

Îmi amintesc și de lift și știu că într-o zi nu voi mai putea să-l evit. Așa că-mi voi face o religie din a crede în tehnologie, a crede în D-zeu, a crede în bunele intenții a celor mai tineri și tot așa. E tot ce voi mai avea când din toate părțile corpului mă va durea, iar ce nu mă va mai durea, sigur nu va mai funcționa.

Îmi vine greu să o văd pe mama odată la 2-3 luni pentru că o văd de fiecare data mai îmbătrânită și doare. Cel mai greu îmi este să-i văd mâinile. Evit să i le văd. Mâinile trădează trecerea timpului.

Sunt în impas. Nu știu cu ce să mă mai mint. E puțin prea mult adevăr pentru gustul meu zilele astea. Aș vrea să fiu de fapt cu capul în nori, dar sunt cu capul sub pământ.

Ecologie

2011-06-27T08:29:00.000-07:00

Birocrația taie copacii.

Misionara iubirii

2011-06-25T05:53:00.000-07:00

Am vrut sa mananc o supa, ceea ce ar fi fost suficient pentru a-mi putea continua ulterior dizertatia. Imi vine greu sa fiu functionala cand am stomacul gol. Dupa cum obisnuiesc deja de cateva saptamani sa procedez cand imi este foame si constat ca nu gasesc nimic comestibil in frigider, ma incalt si merg spre acelasi loc al carui meniu il cunosc deja.

Prin urmare, trebuia sa fie la fel de banal ca de obicei, ceea ce a si fost, cu exceptia faptului ca am dat la metrou de o tanti care plangea/radea la telefon ca fiicasa s-a maritat cu un italian, de cativa turisti care uneori isi vorbeau, uneori isi faceau semne si de ''Misionara iubirii''.

Cea din urma isi facuse aparitia aproape de masa mea, incercand sa convinga un turc care nu intelegea romana, sa-i cumpere ceva de mancare. Il convinge si la final, isi incearca propriile cunostinte in engleza. Asa ca, am auzit-o spunandu-i ''soul for mother fucker''. Turcul cu pricina n-a priceput ce a vrut sa zica (ca si mine de altfel). Apoi s-a asezat la masa de alaturi. Dupa vreo doua minute, timp in care am auzit-o literalmente ingerandu-si mancarea, ma intreaba daca eu sunt romanca. Pentru ca nu mai vroiam sa aud inca odata ''soul for mother fucker'', i-am confirmat ca da. Astfel, incepe sa-mi spuna cum nu i se pare ok ca oamenii nu pot manca din cauza faptului ca nu au un partener de viata, iar spunand asta, imi indica masa din spate pe care era lasata o friptura intreaga neatinsa. Se da apoi ca exemplu, mentionand ca ea poate manca toata cantitatea din farfurie pt ca are multi ''iubiti care o iubesc''. Individa nu era chiar fiinta care sa inspire cuiva iubire, cat compasiune, dar poate ca in peticul ei de lume traia cu frenezia ca este hiperiubita, iar eu gaseam inofensiva frenezia ei, cu atat mai mult cu cat o ajuta sa-si termine mancarea din farfurie.

Continua sa-mi explice cum organele nu pot functiona corespunzator cand nu esti iubit, iar medicatia nu poate ajuta in cazul asta si-mi spunea toate astea aratand spre zona stomacului.
Facand abstractie de plauzibilul ei grad de ''nebunie'' (eu nu stiu ce este nebunia), individa avea relativ dreptate, doar ca problema nu se situa, anatomic vorbind, in zona stomacului, cat in zona glandei tiroide, care, dupa cum stiti sau nu, se afla in regiunea gatului. Frica (stare psihologica) determina o umflare a glandei tiroide, fapt care face dificila ingerarea. Astfel ti-e usor sa renunti la o farfurie plina cu mancare din moment ce oricum nu o poti consuma. Frica la randul ei are propriile cauze. A nu fi iubit intr- o lume care pare atat de mare uneori, poate induce frica. Prin urmare, cei care experimenteaza stari negative de oaresce intensitate, ajung sa piarda in greutate intr-un interval scurt de timp.

I-am inteles premiza, doar ca ea continua sa peroreze, dandu-mi responsabilitatea de a rezolva aceasta problema globala prin intermediul internetului. Misionara numea la randul ei un misionar. Nu pricepeam ce pretindea din partea mea sa fac. Probabil i s-a spus ca internetul e un fel de D-zeu. Era relativ insistenta, intrebandu-ma repetitiv ''Ái inteles?'' si ma agasa. Asa ca m-am sculat de la masa si am plecat, alaturandu-ma celor neiubiti, intrucat mi-am lasat acolo supa neterminata.

Banal tehnic

2011-06-11T13:05:00.000-07:00

Recent mi-am încheiat conturile cu Universitatea Politehnică, și la propriu și la figurat, având în vedere că am virat literalmente bani în contul facultății pentru a-mi obține drepturile, iar facultatea a virat la rândul ei bani în contul meu de student în vederea recompensării mele de pe urmă beneficierii drepturilor anterioare/ulterioare. Cred că asta face învățământul superior o formă de prostituție taxabilă.

După 4 ani de xeroxat cărți tehnice, nu pot să trag nicio concluzie. Nici nu am reușit să pricep de ce se folosește cuvântul ''banal'' într-o carte de profil tehnic, decât dacă e importantă starea de spirit a studentului sau chiar vrei să faci ''literatura de specialitate''. Așa că mă amuzam când studiam un model matematic, iar la final, rezultatul se anunța că fiind banal și urma o ecuație lungă.

''Banal'' e un criteriu subiectiv. Cum poți fi subiectiv vizavi de un rezultat matematic? E ca și cum ai spune că e banal că 1+1=2.

Reputație

2011-06-04T03:41:00.000-07:00

''Nu-mi păsa de reputația mea''

Dar de anonimatul tău îți pasă?

Despre frumusețe

2011-06-03T13:06:00.000-07:00

R: ''Cred că ești un om frumos''

C: ''Eu cred că ești un om subiectiv''

Despre cum m-am prostituat

2011-05-28T15:06:00.000-07:00

In mentalul colectiv, cuvantul ''prostitutie'' e in general asociat cu activitati ce implica folosirea organelor genitale. Din cate imi amintesc, eu nu mi-am pus niciodata la bataie partile intime in schimbul unor foloase, insa mi-am pus azi la bataie imaginea prin asocierea acesteia cu preocupari pe care inca nu le aprob. M-am angajat pentru 4 ore la un task simplu, care nu ma solicita decat ca prezenta si imi acoperea o suma de bani echivalenta unei restante de examen. Astfel, alaturi de cateva cupluri reale, trebuia si eu sa pretind ca stau la o masa cu ceea ce ar constitui teoretic un partener de viata. Conceptul s-ar numi ''cina romantica'' si reprezenta deznodamantul unei experiente organizate de o companie de bere in care niste baieti buni/rai sunt trimisi de iubitele lor sa-si ispaseasca timp de o zi ''pacatele'' comise vizavi de ele. N-am priceput de ce s-ar simti o femeia razbunata punandu-si barbatul sa faca ceea ce face ea in mod obisnuit (calcat, gatit). Ba din contra, inoculeaza si mai mult in mintea barbatului specificul femeiesc al acestor activitati. Astfel, ma trezesc la toaleta restaurantului cu pricina cu o blonda care mi se confeseaza ca prietenul ei a gresit fata de ea pentru ca i-a uitat ziua de nastere. Cred ca ar fi fost futil sa-i spun ca zilele de nastere n-ar trebui sa fie un moment de bucurie, intrucat ele certifica imbatranirea.

Nu stiam initial ca voi fi necesara acolo vreo 4 ore. Fusesem informata ca cina va fi pe bune, iar partenerul va fi la fel de fictiv ca mine.Intuiam ca va dura maxim doua ore.Va spun ulterior in ce s-au concretizat ultimele doua ore (nu va folositi imaginatia). Individul cu care am fost asociata era profesor de filozofie la un liceu si primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost sa-l intreb daca face filozofie cu manual. Imi vine greu sa asociez filozofia cu folosirea unui manual. (Pentru a creea aparenta unui cuplu, era necesar sa socializam la masa). Mi-a spus ca incearca sa vorbeasca liber cu elevii si sa-i provoace. Parea o persoana interesanta, dar dupa prima jumatate de ora, deja ma plictisea interactiunea. Se dovedea un tip banal, care, pentru un filozof, avea repere denaturate cu privire la multe aspecte. Astfel, considera ca sinucigasul este de fapt individul pesimist, care nu si-a gasit sensul vietii. In reperele mele, sinucigasul nu mai este oricum interesat de sensul vietii si detine multa constiinta de sine. Am intuit ca e un profesor chinuit. Si totusi, privind demografic in jurul meu, cred ca era inca cea mai oke persoana de acolo.
Mi se parea penibila ideea de cina romantica. Ma enerva lumanarea de pe masa si florile moarte din jur. Nu vad cum poate cineva sa asocieze romantismul cu asa ceva, care pare atat de planuit: fata de masa atent calcata, paharele si tacamurile puse dupa o anumita conventie, muzica stanjenitoate. Asta numiti voi romantism? Pentru mine romantism inseamna un rucsac pregatit in graba, un bilet de tren si multa inconstienta. Prin urmare,sunt sigura ca fost prima si ultima mea cina ''romantica'', chiar daca partenerul a fost fictiv.

Din pacate, plictiseala + stanjeneala ma faceau usor nepoliticoasa. Vazand ca nu sunt in tema,tipul incearca sa-mi povesteasca ce a facut pe parcursul zilei dubioase, insa il intrerup: ''nu vreau sa fiu naspa, dar sincer nu ma intereseaza''. Imi constata lipsa de entuziasm si sincera ii confirm ca ma lasa rece ce se intampla in jurul meu si ca astept doar sa servesc cina si sa plec ulterior acasa. Din nou, stiu ca nu sunt cea mai simpatica persoana cand ma plictisesc, asa ca ma vad intrebata de vreo doua ori daca fumez. Se pare ca eram oarecum agitata/distrasa si paream de parca mi-as aprinde in orice moment o tigara. Desi nu fumez, probabil ca as fi avut nevoie de o tigara atunci. Ma uitam destul de des la ceas, mancam din doua farfurii in acelasi timp si individul de la masa mea, facea semiotica pe comportamentul meu. E destul de amuzant cand esti plictisit, iar persoana care te plictiseste sa incerce sa te descifreze si sa dea valori exponentiale unor gesturi care nu inseamna nimic. Singurul lucru care-l facea suportabil, era obiceiul sau de a se uita pe deasupra ochelarilor, un gest ilar, dar care imi amintea de cineva drag pe care n-am mai vazut de multa vreme. Gasesc interesant cum ramanem tributari unor amintiri placute, care reusesc sa ne ''salveze'' uneori.

Trecusera doua ore si in sala se anunta ca baietii vor avea o surpriza. Din pacate, asteptam si eu la randul meu o supriza: sa plec acasa. Atunci am aflat ca de fapt voi fi acolo inca doua ore. Pentru ca traim in tara consumatorilor de bere si fotbal, supriza companiei de bere consta in proiectia nu-stiu-carui meci de fotbal care avea loc in seara cu pricina. Personal,cand aud fotbal, ma gandesc la 11 spermatozoizi care merg spre un ovul. Deci nu! Am zis ca e prea mult pentru mine, asa ca am mers la toaleta pentru un moment de respiro si reflectie. Acolo iar m-am intalnit cu blonda, care de data asta mi se plangea de faptul ca trebuie sa se uite la meci alaturi de iubitul ei. Curioasa ca un sociolog de felul meu, o rog sa-mi dezvolte si imi povesteste cum ea iese cu fetele de fiecare data cand e meci si ca a inteles ca pentru iubitul ei fotbalul e ceva de la care nu se poate lipsi. In momentul ala, simteam nevoie sa multumesc cuiva ca nu sunt eu blonda din baie. Inca nu ma simt in stare sa dezvolt afinitati pentru consumatorii de seminte, bere si meci.
Revin la masa, imi iau geanta si ma scuz vizavi de ''partenerul'' meu, care pare sa se simte si el confuz de momentul meciului, dar tine totusi sa ne mai vedem. No, thanks!

Constienta totusi de responsabilitatea pe care mi-am asumat, am decis sa nu plec decat pana in sala alaturata si mi-am deschis o carte. Faptul ca m-am invatat sa am mereu o carte la mine, cat si momentele in care ma gasesc citind cartea cu pricina, imi confirma de fiecare data ca traiesc intr-o societate in care nu m-am integrat. Am invatat si sa fac abstractie de ce se intampla in jurul meu. Asa ca am citit printre interjectii de tipul ''huo'', ''ura'', care ma faceau sa ma intreb daca cuplurile reale de acolo ar trebui sa se reproduca vreodata.

La un moment dat, am fost anuntata ca meciul s-a terminat. Am revenit in sala, unde cuplul castigator era premiat cu o excursie (practic, asta era miza barbatilor) si pe ''partenerul'' meu l-am mai vazut doar fugitiv, dar am ramas in coltul meu. Nu mi s-a mai parut necesar rolul meu fictiv de ''partenera''.

Sistemul digestiv românesc

2011-04-21T06:22:00.001-07:00

Mai ieri muritor de foame, azi românul cumpără cu nesimțire cozonac (''Daca n-au pâine, să mănânce cozonac'' recomanda o regină cândva unor înfometați) . Hypermarket-uri pline de oameni, a căror agitație par a semnala o altă apocalipsă (printre multe altele preconizate până acum), te fac să te simți banal pentru că tu ai intrat azi să cumperi doar o pâine.

Îmi plac sărbătorile la români pentru că sunt ca un paradox, aceștia cheltuind aparent mai mulți bani decât dețin. Românul cumpără mâncare de parcă nu a mai mâncat niciodată până acum. Sistemul sau digestiv depășește logica mea în aceste zile. Nu mănânci mai mult de 100 g de mezel pe săptămână, dar ai cumpărat un miel pentru un interval de 3 zile. Astfel, constat, că și de Crăciun, că românul este de fapt porcul, el îngrășând literalmente porcul, pentru a deveni el ulterior un alt porc (din categoria ''esti ceea ce mănânci'').

Așa că, rafturi goale la finalul zilei și corporații mulțumite că românul e instant gurmand. Și atunci, cât de ironic ar mai fi că, Coca Cola l-a creat pe Moș Crăciun?

Nanoamintiri

2011-04-17T13:06:00.001-07:00

''Cum poti sa te apropii atat de mult de o persoana si sa o lasi sa se bage atat de adanc in sufletul tau? Sa o duci in locuri indepartate si sa o lasi sa hoinareasca in voie si sa exploreze fiecare crapatura minuscula si goala pana nu mai ramane nimic de descoperit, iar tu esti complet consumat si vulnerabil. Si apoi, intr-o zi sunteti doar niste straini. Tot trecutul asta si intimitatea care v-au legat mai zabovesc inca acolo agatate de un fir fragil al amintirilor''

Blandete

2011-04-16T09:54:00.000-07:00

''Sa reducem infractionalitatea violenta''?

Bine. Promit in fata legii sa fiu un infractor bland.

Invatamant superior in inferioritate

2011-04-08T04:42:00.000-07:00

N-am sa neg faptul ca-mi plac oximoroanele. Ba din contra, mi se par cele mai sugestive forme de a vorbi figurativ.
Universitatile din Romania se confrunta cu o problema destul de mare: inferioritatea fata de invatamantul superior de afara. Practic, Romania ar ramane corigenta la toate capitolele, dar insist pe o particularizare, cea a invatamantului in facultati.

Vreau sa evit cliseul ''profesorii sunt slabi'', desi uneori nu stiu daca trebuie sa le pun la indoiala inteligenta sau capacitatile didactice, dar cred ca ambele disfunctionalitati merg mana in mana. Nu vreau insa sa evit subiectul legat de proasta dotare a multor universitati. Oare cat de important o fi, de exemplu, in inginerie, sa ai acces ca student la un laboratot dotat cu minimul necesar? As zice ca deloc important din moment ce ingineria e oricum o filosofie a tehnicii si nicidecum o ramura cu aplicabilitate practica.

Universitatea Politehnica Bucuresti serveste pe paine o groaza de bani din achitarea restantelor. Si atunci, nu ar trebui sa ne miram cand Politehnica isi incalca propriul regulament, tarand aproape si cel mai imposibil student pana in ultimul an. Poate ca al tau coleg cu 20 de restante nu tine pasul cu tine, dar e o miza sigura pentru bugetul Universitatii si de aceea, nu ar trebui sa-i trantesti cu emfaza in fiecare an ipoteza ca nu va ramane in facultate. Financiar vorbind, el e mai rentabil decat tine (cel putin atat timp cat tu insisti sa fii mai responsabil). La nivel de functionalitate, e totusi o piesa proasta, dar traim intr-o lume guvernata de finante.

Prin urmare, ce are Politehnica mai bun e numarul mare de studenti restantieri. Direct proportional, asta ar insemna si un buget mai mare, dar in Politehnica se intampla ceea ce poarta numele de ''distilare''. Banii cu pricina par a se volatiza odata virati in contul Universitatii.
Asa ca laboratoarele nu doar ca nu au aparatura necesara de cele mai multe ori, dar nici nu indeplinesc conditiile igienico-sanitare.

Astazi, eu si inca 3 colegi am stat aproximativ 3 ore in laborator doar asteptand sa ne incepem lucrarea practica. Eram doua grupe pe un singur spectrofotometru (aparat ce masoara absorbanta unei solutii la diferite lungimi de unda) si a fost necesar ca una din grupe sa astepte ca cealalta sa finalizeze. Dupa o ora de interactiune mai mult sau mai putin sociala,plus alte activitati de trecere a timpului, te ia anxietatea (pana aici, comparam facultatea cu CFR-ul doar la nivel de toaleta). Dupa inca vreo doua ore, ''tragedie'' - se strica spectrofotometrul. Se incearca ''resurectia'', dar inutil.

Rezumand,dupa aproape 3 ore, plec din laborator fara ca macar sa-mi fi inceput lucrarea. Plec cu senzatia ca am asistat de fapt la un laborator de sociologie.

Inertie

2011-04-02T02:42:00.000-07:00

jvhglkj;cgfdyglkbkfj';kpfgk;bjvsblfgh;idfsfcvgtvbbnb...

Capdelemn

2011-03-31T12:20:00.000-07:00

''Íntr-o dimineata obisnuita, Capdelemn se trezeste langa un morman de lemne si refuza sa constientizeze trecerea timpului. Nu i-a mai ramas nimic, doar izolarea si ispita, si strigatele in pustietate. Capdelemn nu poate ramane pasiv, desi are o singura responsabilitate: sa astepte miracolul, ceea ce nu e o proba oarecare pentru el, asteptam, asteptam din cele mai vechi timpuri. Am crede ca nu se intampla nimic, dar in pasivitate, si in decursul asteptarii se iveste intotdeauna ceva de care ne putem impiedica, in care putem da cu piciorul, in care ne putem incurca, intotdeauna exista ceva care face mai suportabil prezenta, azvarlirea in pustietate, solitudinea. Nu se stie cat a asteptat deja, renunta incet, dar nu si inainte de a mai spune un banc sec si de a recita o ultima poezie. Oricat de cap-sec, e de indragit, e in acelasi timp previzibil si imprevizibil, naiv si inteligent, inocent si vinovat, vorbeste si vorbeste, uneori confuz, uneori clar, uneori prea mult, uneori prea putin. Un lung monolog final despre care nu se stie daca e auzit. Vorbeste o marioneta. Acesta e miracolul in sine, dar ramane o marioneta care e purtata de valurile acestei povestiri deja scrise. Capdelemn: cap-sec si nimic mai mult, dar in acest caz este tot ceea ce poate fi''.

Logica blindajului

2011-03-22T08:40:00.000-07:00

Conform logicii blindajului, daca nu esti fericit, trebuie sa disimulezi fericirea. Oamenii tristi nu sunt appealing, sunt chiar evitati. Trebuie sa fii entertaining daca vrei sa fii primit printre oameni. Asadar, iti disimulezi fericirea tocmai ca sa poti ajunge la ea. Dar apoi, nu poti fi nefericit decat daca ai fost fericit. Vei fi fericit tocmai ca sa cunosti ulterior nefericirea. Deci practic ce disimulezi?

Astazi a lipsit o colega de la facultate. Aparent un fapt banal, dar am intrebat de ea si am aflat ca e in spital. E suspecta de depresie. Stiam ca nu mai traieste frumos de vreo 5 luni, dar totusi a reusit sa ma convinga. Ca si nebunia, n-am sa pretind ca stiu semnificatia depresiei, dar personal reperez depresia ca fiind momentul in care tu insuti iti scapi de sub control si te gasesti imprevizibil. Acum n-am sa afirm ca natura umana e atat de introspectiva, incat e iesit din comun sa fim imprevizibili vizavi de noi insine, dar poate ca depresia e momentul ala in care ai nevoie de ajutorul pe care nu l-ai mai solicitat niciodata pana acum. Poate ca depresia e momentul in care instinctul de conservare e doar o paradigma. Depresia e poate momentul in care ceilalti decid ca nu mai esti in masura sa alegi pentru tine pentru ca ai fi prea subiectiv (si aici nu stiu daca sa rad de propozitia care mi-a iesit).

Fictiunea

2011-03-21T10:16:00.000-07:00

''Fictiunea e prilejul oferit de imaginatie fiecarui individ de a-si reface viata mimand launtric sensul si intensitatea altor vieti. Din cauza principala a acestei inclinatii catre tot felul de fictiuni e de fapt groaza de a fi nevoiti sa murim fara sa fi aflat nimic despre atatea alte vieti pe care eram totusi capabili sa le fi trait.''

Am o gaura in pat

2011-03-20T16:01:00.000-07:00

Nu pot dormi bine. Am impresia ca ma afund in ea si atunci ma scol subit.
Incerc sa ignor gaura din pat, dar e chiar sub mine sau chiar sunt in gaura. Si asa... sunt in fiecare zi obosita, in fiecare zi mai obosita decat in ziua precedenta.

''And...

2011-03-18T13:36:00.001-07:00

the truth is I feel so angry, and the truth is I feel so fucking sad, and the truth is I've felt so fucking hurt for so fucking long and for just as long I've been pretending I'm OK, just to get along, just for, I don't know why, maybe because no one wants to hear about my misery, because they have their own. Well, fuck everybody. Amen.''

Pauza publicitară

2011-03-17T13:25:00.000-07:00

Pauza publicitară: momentul din timpul cursului în care profesorul tău încearcă să te convingă că e mai rentabil să cumperi cartea sa decât să cumperi o restanța ?

We want happy people!

2011-03-16T07:14:00.000-07:00

Astazi bunicamiu face 90 de ani si cel mai probabil, si eu odata cu el. A fi batran este, in mod ironic, mai mult ''a state of mind'' decat un numar.
Mi s-a recomandat sa ma relaxez, dar imi vine greu sa tin cont de o parere pe care nu o aprob.Am nevoie sa fiu obosita.
Probabil nu e foarte coerent ce debitez aici, dar sa zicem ca am avut cateva zile mai proaste, iar acum, literalmente, imi vine greu sa ma si vad in oglinda. Am fost recent implicata intr-un ''experiment'' nereusit din care m-am ales cu parul foarte scurt si aiurea, but my looks don't matter. Colegii de facultate mi-au garantat ca s-au obisnuit cu mine. In concluzie,am parul scurt,aiurea, brunet si port ochelari. God dammit! I look like my ex again.

Cat despre colegii de metrou, poate ca eu sunt cea care trebuie sa se obisnuiasca cu ei. Nici acum nu stiu cum sa reactionez cand cineva se trezeste sa tipe in metrou, vociferandu-si ideile (de cele mai multe ori cu iz politic). Sunt acei indivizi pe care societatea ii eticheteaza ca fiind ''nebuni'', desi poate, societatea e mai disfunctioanala decat ei.Ne luam ca repere de nebunie momentele in care incepem sa vorbim singuri in metrou sau in care refuzam sa mai aruncam ceva la gunoi. Dar oare chiar asta e nebunia? Evident NU.
Era femeia din metrou nebuna pt ca repeta in mod obsesiv calatorilor ''Traiasca securitatea din Romania''? Habar n-am, desi restul calatorilor ar fi putut afirma asta cu certitudine. Eu nu stiu. Mi-au aruncat calatori cateva priviri complice, dar mi-a fost greu sa raspund cu aceeasi complicitate pt simplu fapt ca femeia pe mine nu ma oripila. Nu era cu nimic diferita decat ceilalti care se uitau dezgustati catre ea. Sunt sigura ca daca ar avea acces la internet ar fi un blogger, cu exceptia faptului ca posturile mele nu se rezuma la titlu, ''Traiasca X'', desi recunosc ca ar fi amuzant sa raman la titluri uneori. Zic mai degraba ca ineptia ei s-ar trage din ceea ce gandeste, ori nu din faptul ca le impartaseste cu voce tare in metrou si apoi, daca as sti ce digera toate celelalte minti sezute cuminti pe scaune, poate ca atunci m-as oripila.
(sa nu se inteleaga ca sustin convingerile acestei tanti, cu atat mai mult cu cat nici nu stiu care sunt)
Sincer, as fi asteptat mai degraba un show astazi in metrou din partea mormonilor, dar poate ca ei nu fac religie underground. Asa ca au ramas in abtinere cu bibliile lor bizare in mana.

In drum spre casa vad doua pustoaice de la scoala catolica de vizavi de casa. Cred ca se bateau. Mi-am amintit de maicamea care intotdeauna intervine intre scolaritele agresive. Personal, n-am simtit niciodata impulsul sa intervin, indiferent de gabaritul combatantilor. (Am o laboranta care intervine chiar in viata sociala a porumbeilor din curtea facultatii). Pornesc de la premiza ca natura umana e una violenta si ca prin urmare ar fi un act nenatural sa incerc sa opresc o astfel de manifestare a spiritului uman. Daca e sa pun la indoiala discernamantul celor implicati, o sa zic ca au toti cam acelasi nivel de discernamant. Cel putin la acest capitol putem vorbi oricand de egalitate. Totusi, intr-o lume in care boxul e considerat un sport, nu este oare ironic ca primul nostru impuls sa fie cel de a impiedica oamenii sa-si faca rau?

CFR-ul si viata ta sociala

2011-03-01T05:12:00.000-08:00

Desi nu mi-am facut calendarul social pe 2011, cred ca intr-un astfel de calendar nu as fi omis intercatiunile din timpul calatoriilor cu CFR-ul, chiar daca de cele mai multe ori nu raman fresh in amintirea noastra mai mult de cateva zile, dar constituie uneori momente din cele mai amuzante (Caragiale a facut literatura pe chestia asta, dar eu pot cel mult sa scriu un post).
Pornesc mereu de la premiza ca daca pui cel putin doi oameni care nu au nimic sa-si spuna intr-o cutie, pana la final vor avea cel mai probabil si un conflict. Cutia, in cazul de fata fiind modestul compartiment CFR, aduna aproape de fiecare data personaje diferite (nu lipsesc in general pensionarii care merg in capitala la medic si studentii prea cool ca sa ramana in locatia de bastina).

De obicei asociez calatoriile cu trenul cu timpul meu de somn, dar uneori se mai intampla si sa fiu social activa. Asta-noapte chiar as fi vrut sa dorm, dar m-am trezit undeva la doua dimineata intre o pensionara si un individ intre doua varste care isi enumerau reciproc doctorii din spitalul Floreasca. Probabil orice ipohondru m-ar fi invidiat. Eu am inceput in schimb sa ignor nomenclaturile care treceau in sens dublu pe langa urechile mele si sa ma holbez la numerele scaunelor din fata mea. De la stanga la dreapta: 65, 67, 63, 69. Care naiba o fi logica in ordinea asta haotica? CFR is playing misterious, ca si intarzierile nejustificate.

Ma dezmeticesc mai bine din starea mea de somn/mai-inchideti-gura si imi dau seama ca s-a schimbat topicul. Pensionara de langa mine impartaseste tipului din fata mea dezgustul ei vizavi de politicienii nostrii. Nu ma interesa discutia in sine pentru ca parea tipica discutie de compartiment, dar tipul era de o prostie geniala (poate singurul oximoron cu sens). Alaturi de el, aproximativ o pitzi pe care o cunoscuse in tren si care parea entuziasmata de individ, desi s-a dovedit ceva mai desteapta decat dansul. Omul sustinea sus si tare ca Romania are nevoie de monarhie pentru a scapa de coruptie. Dupa 2 minute mi-am dat seama ca era futil sa-i explic ca monarhia nu era decat o alta gaura neagra in bugetul unei tari si altele..

Nu stiu de ce continui sa vorbesc cu el (poate din lipsa de somn si dorinta de amuzament), dar incepe sa-mi spuna ca el nu este un crestin bun pentru ca face pacate. L-am rugat sa-mi defineasca pacatul (neuronul meu pereche nu functiona), dar mi-a trantit in schimb un exemplu pe post de definitie: ''A ucide, a ucide este un pacat!''. Eu zic ca a ucide nu este un pacat. A ucide pe cine nu trebuie este un pacat.

Ca orice crestin indignat de faptul ca eu nu cred in niciun fel de d-zeu si ca nici nu intentionez sa-i ofer vreo dovada din moment ce eu nu afirm nimic, imi solicita impetuos sa-i spun eu ce i se va intampla dupa moarte (previzibila reactia). Ma incalzea totusi ca nu m-a intrebat ce i se va intampla maine (deja ma simteam luata pe post de mama omida). N-am reusit nici pana acum sa pricep agitatia unora de a sti ce se va intampla cu ei dupa moarte in loc sa se agite de ceea ce li se intampla acum cand sunt inca in viata. L-am dezamagit si la acest topic pe individ.

Apoi continua cu indignarea lui vizavi de Darwin care si-a permis sa emita ipoteza deplorabila pentru natura umana (asta pt ca tipul insusi este evident superior unei maimute). Incheie cu ideea generica conform careia, desi mult mai putin inteligent, cainele ramane totusi cel mai bun prieten al omului (tu chiar ti-ai castra cel mai bun prieten?). II aminteam totusi ca in lantul trofic omul este inca o veriga slaba si ca nu cred ca va manca el rechinul prea curand, dar fiindca orice axioma este combatuta de un ''semidoct'', primesc un raspuns a carui formulare putea la fel de bine sa apartina unui purtator de dinti de lapte: ''50 de oameni pot manca un rechin''.
Cred sincer ca tipul ar avea o cariera stralucita lucrand pentru Marvel sau DC Comics. Superman n-ar mai fi un invidiv banal.

Discutia se transformase intr-un discurs pentru ca mi s-a parut futil sa mai intervin. Imi amintesc ca ma oprisem din a-l asculta in punctul in care a afirmat ca omul poate distruge Soarele si sigur o va face. Pitzi de langa el, care in tot acest timp il ascultase atenta si neincrezatoare, intervine: ''Nu, nu. Asa ceva chiar nu se poate. Eu stiu ca nici nu te poti apropia de Soare prea mult ca mori''. Tipul insa continua sa afirme cu tarie ca omul sigur poate distruge Soarele din moment ce guverneaza toata Planeta. Imi dau seama ca e mai amuzant sa-i las pe ei doi sa dezbata. Asa ca raman privindu-i tacuta si zambitoare, iar pitzi aproape aproape ca incepe sa-l creada. Ah, da, ambii erau studenti. Zuper patura intelectuala! Daca nu e de cea mai buna calitate tesatura, macar sa fie patura mai groasa.
Cateva minute mai tarziu, la rugamintea pensionarei, el incearca sa stinga lumina in compartiment, dar nu reuseste, spre amuzamentul meu caci il avizez ca astfel nu ii mai pot acorda credibilitate ca poate distruge Soarele, dar tipul zambeste tamp.

Doua ore mai tarziu, compartimentul e invadat fonic de o matza in calduri. Pensionara adormita, cei doi si eu ne sculam instant. Individul intre doua varste de langa mine isi scoate telefonul din buzunar, ''racind'' matza in calduri. Toata lumea rade, dupa care cei doi isi scot si ei telefoanele si isi deschid bluetooth-urile pentru ringtone-ul cu pricina. 5 minute mai tarziu in compartiment erau deja 3 matze in calduri. Perfect! :|

Ajung in Bucuresti cu cearcanele, oboseala si foamea de rigoare. Direct de pe peron ma intampina fetitele Hustler, care promoveaza entuziasmate silicoanele inca de pe coperta lipita de vitrina chioscului de ziare si reviste.

P.S. Daca va cade bine sa ma cititi, puteti da subscription din partea dreapta sus a paginii si sigur ne mai auzim, iar daca nu va cade bine, atunci imi pare rau ca nu v-am putut confirma validitatea timpului pierdut.

When they land on the moon...

2010-11-22T13:01:00.000-08:00

Una dintre cele mai de c---t zile din ultimul meu timp s-a incheiat azi cu un documentar care mi-a accentuat indispozitia. Nici macar blogger.com nu a fost friendly in seara asta si mi-a dat cateva erori pana am reusit sa ma loghez.

N-am chef/nu e bine sa recomand nimic, asa ca nu dau numele documentarului, dar e unul din acele filme care vor sa-ti povesteasca cum a fost treaba cu aterizatul pe Luna, literalmente vorbind. M-am indispus dandu-mi seama ca orice performanta a unui individ nu are nicio importanta atat timp cat performanta sa nu poate fi reprezentativa pentru colectivul/natiunea/etc. din care face parte. Practic, un individ este considerat capabil atunci cand performantele sale pot sa favorizeze interesele grupului de provenienta sau atunci cand grupul e interesat sa-l promoveze. Analogia? Landing on the moon!
Singurul motiv pentru care omul a fost trimis pe Luna nu a fost cel de a dovedi ca omul este capabil sa-si depaseasca limitele (daca au fost limite), ci cel de a dovedi ca SUA este natiunea puternica, ca SUA poate indeplini visul oricarei alte natiuni, ca SUA este lumea in sine, deoarece a reusit ceea ce nici macar sovieticii nu reusisera pana atunci: trimisera un om pe Luna. Stiu ca ma repet, dar mai evident de atat nu poate fi. Practic, SUA nu vroia sa dovedeasca ca omul este capabil, ci sa dovedeasca ca SUA este capabila. Astfel, ideea de om pe Luna va fi mereu inerent legata de sintagma Statele Unite ale Americii.

Pentru asta ai nevoie, in primul rand, de un presedinte care sa puncteze public importanta evenimentului si se cunoaste greutatea cuvintelor unui presedinte pentru o populatie majoritar indobitocita, mai ales daca e vorba de Kennedy. Populatiei i se inoculeaza astfel ideea ca aterizatul omului pe Luna e un demers important pentru evolutia umanitatii si ca SUA e bine intentionata incercand sa faca tot posibilul ca acest lucru sa se intample. In antiteza, ca de obicei, se afla Uniunea Sovietica, care ratand sansa de a trimite prima un om pe Luna, reiese ca fiind inferioara Statelor Unite. Apoi ai nevoie de astronauti asa-zis patrioti, care in comunicatele de presa si interviuri nu vor uita de cauza nationalisto-religioasa (cunoscuta urare ''God bless America!'').
In toata frenezia evenimentului transformat in show (pentru ca momentul a fost televizat, fiind astfel si o sursa de rating), se pot omite chestiuni insemnficative, precum faptul ca aceasta calatorie de 360000 km nu avea de fapt niciun scop stiintific, ca solicita resurse financiare, ca echipajul initial murise intr-un incendiu in timpul unei simulari (nu ca ar fi prima oara cand un american moare pt. tara asta, SUA fiind cunoscuta pentru ''eroii'' sai), ca pregatirile s-au facut in graba pentru ca sovieticii amenintau si ei cu selenizarea. SUA trebuia sa fie numarul 1 si i-a iesit. Hm...deja vu? Parca suna a campanie politica. O frantuzoaica intrebata pe strada ce crede despre eveniment, afirma cuprinsa de valul americanofil: ''Stiam ca americanii vor reusi, ca nu ne vor dezamagi.''. Si intradevar, astea sunt pretentiile noastre, ca SUA sa ne salveze si avem increderea indobitocita ca SUA chiar asta face.

Dar interesele politice exista la nivelul fiecarui Stat.La jocurile olimpice nu ne intereseaza performanta sportiva a nu stiu carui individ care ne reprezinta, pentru ca performantele sale nu au nicio relevanta pentru noi atat timp cat nu ne pun si pe noi intr-o lumina buna. Pe noi nu ne intereseaza sa castige X medalia, ci sa castige Romania medalia pentru ca atunci cand mergi cu familia in vacanta in Grecia sa nu-ti fie rusine sa spui ca esti roman. Pe noi nu ne deranjeaza ca un om omoara o batrana in Italia, ci ne deranjeaza ca e roman.

In sfarsit, sa zicem ca perspectiva documentarului nu a fost chiar cea pe care v-am prezentat-o eu, ci una mai idilica, in care raman ca un ecou cuvintele lui Neil Amstrong (''un pas mic pentru om, un pas mare pentru umanitate'') si de aceea nici nu va recomand documentarul. Eu as zice ca nu infingi un steag national in Luna daca vrei sa vorbesti de umanitate, decat daca umanitatea e SUA in sine.

Suntem nefericiti si sarbatorim

2010-11-16T08:05:00.000-08:00

In fiecare an sunt saturata inca de la inceputul lunii noiembrie cu febra sarbatorilor, febra alimentata de magazinele care deja isi afiseaza bradul in vitrine, plus alte articole din aceasta categorie. Evident ca folosirea ''argumentului Craciun'' devine o sursa de marketing pentru orice activitate care vrea ca tu sa consumi, sa consumi cat mai mult si functioneaza (we're stuck in capitalism). Acum ma intreb: oare cat de nefericiti trebuie sa fim incat sa avem nevoie sa ne gandim doua luni pe an la Craciun?
Pe mine personal ma deprima sarbatorile si ziua mea de nastere. Ma deprima pentru ca se pretinde sa fac altceva decat ce as face in mod normal. Ma deprima tocmai pentru ca ele contureaza ciclicitatea evenimentelor vietii. Ma deprima pentru ca atunci oamenii sunt mai ipocriti ca niciodata, incercand sa para fericiti pentru ca asta face toata lumea in momentele alea.
Pe langa sarbatorile generice, avem si multe zile tematice in care celebram diverse chestii inerente vietii, lucru care denota ca suntem si comozi, plictisiti. De fapt, cei mai multi dintre noi nici nu stim de semnificatia acelor zile decat daca se face mult tam tam, lucru pe care nu-l condamn. Ba mai mult, chiar mi se pare stupid sa-ti incarci memoria cu semnificatia unor zile in care nu ar trebui sa se intample nimic deosebit decat daca asta vrei tu. Pentru a va face o idee de cat de ocupat ar trebui sa fie programul nostru comemorand lucruri care nu au legatura cu noi sau lucruri pentru care, daca au legatura cu noi, ar trebui sa ne dedicam timpul in a le face si nu in a le aminti altora, v-am atasat mai jos o lista sau mai bine zis un calendar intreg.

IANUARIE

01: Anul Nou (Revelionul)

03: Ziua Revolutiei (Burkina Faso). Isi proclama independenta ca stat la 5 august 1960, cu numele Volta Superioara, schimbat in 1984 in Burkina Faso.

04: Ziua Uniunii Birmaneze. Zi nationala - in 1948 este proclamata independenta Uniunii Birmane. In prezent condusa de o junta militara care schimbat denumirea tarii in Uniunea Myanmar.

07: Craciunul (stil vechi)

11: Ziua Republicii (Albania). In 1946 a fost proclamata republica.

11: Ziua rezervatiilor naturale.

14: Ziua Sfintului Vasile (Biserica Ortodoxa stil vechi).

15: Ziua comemorarii lui Mihai Eminescu (1850-1889) - "expresia integrala a sufletului romanesc" (N. Iorga)

20: Ziua mihnirii (durerii) natioale (Azerbaidjan). In amintirea evenimentelor din 1990, cand in urma introducerii trupelor sovietice in or. Bacu au decedat circa 200 de persoane si mai mult de 3000 au fost ranite.

24: Ziua Unirii Principatelor Romane. Al. Ioan Cuza a fost ales pe 05.01.1895 domnitor al Moldovei
iar pe 24.01.1895 - domn al Tarii Romanest (Muntenia)

25: Ziua Tatianei (ziua studentilor, Rusia). Dateaza din 1755 cand imparateasa Elizaveta a semnat decretul de intemeiere a Universitatii din Moscova.

26: Australa: Ziua Nationala

26: Ziua Republicii India. In 1950, India se proclama republica federala in cadrul Commonwealth-ului.

27: Ziua eliberarii detinutilor lagarului de concentrare Oswiecim (Polonia). Pina in 1945 s-a numit Auschwitz.

28: Ziua internationala de mobilizare impotriva razboiului nuclear. In 1985 a fost adoptata Declaratia de la Delhi (India), care chiama la incetarea goanei inarmarii, stoparea si lichidarea armamentului nuclear.

29: Ziua inventiei automobilului. Primul automobil cu abur a fost construit de J.Cugnot in 1770-1771.

30: Ziua comemorarii luptatorilor pentru independenta Indiei. Instituit in legatura cu asasinarea lui Mahatma Gandhi (1948).

30: Ziua desemnarii lui Adolf Hitler (Schicklgruber) ca cancelar a Germaniei (1933)

30: Ziua internationala de ajutorare a bolnavilor de lepra. (incepand cu 1954)

30: Ziua Internationala pentru Nonviolenta in Scoala

FEBRUARIE

01: Ziua Nationala a Libertatii in SUA: In 1865 presedintele A. Lincoln a semnat rezolutia Congresului privind al 13-a amendament la Constitutia SUA - abrogarea robiei. Rezolutia a intrat in vigoare la 18.02.1865.

02: Ziua Mondiala a Zonelor Umede, Conventia Ramsar

02: Ziua ?istarului (SUA). Daca aceasta zi va fi senina si insorita, a doua parte a iernii va fi friguroasa.

03: Mandoro - sarbatoarea aprinderii felinarelor in templul Casuga Japonia (or. Nara - capitala antica).

04: Risiun - Sosirea primaverii (Japonia). Incepand cu aceasta zi se incep lucrarile agricole.

04: Sri Lanka: Ziua Nationala

05: Ziua Constitutiei in Mexic. Constitutia este in vigoare din anul 1917.

06: Noua Zeelanda: Ziua Nationala. In 1840 a fost semnat tratatul prin care conducatorii triburilor maoritani au cedat puterea "Reginei Engleze".

07: Grenada - Ziua Independentei. In 1974 devine stat independent.

07: Ziua teritoriilor nordice (Japonia). O zi insemnata in istoria Japoniei. Chestiunea privind reintoarcerea teritoriilor din nord (ocupate de Rusia) este si azi in agenda conducerii si poporului japonez.

09: Ziua Mondiala a Bolnavilor. Institutionat pe 13 mai 1992 de papa Ioan Paul al II.

11: Iran: Ziua Nationala

11: Intemeierea Imperiului Nippon (Japonia). Ziua intemeierii Imperiului Nippon (Kenkoku Kinen-no-hi) se considera 11 februale, anul 660 ÃƒÆ’Ã†â€™Ãƒâ€šÃ‚Â®.h. - inceputul domniei primului imparat japonez Jinmu-tennou.

14: Ziua Sfantului Valentin (ziua dragostei). Se sarbatoreste de peste 18 secole si isi are radacinile in Roma antica - festivalul etotismului in cinstea zeitei dragostei Juno Februata.

15: Evacuarea Armatei URSS din Afghanistan (1989). ... cu capul plecat si coada intre picioare.

15: Ziua Internationala a Demonstratiilor pentru Pace

16: Lituania: Ziua Independentei. Restabilirea suveranitatii lituaniene in 1990.

18: Gambia: Ziua Independentei (1965)

19: Salagan: anul nou la Budisti

21: Ziua Internationala a Limbii Materne

22: Ziua Internationala de sustinere a victimelor crimelor. In 1990 guvernul englez a publicat "Carta victimelor crimelor".

24: Dragobete - Ziua dragostei si a bunavointei (sarbatorita la romani de pe timpurile lui Decebal).

23: Ziua Independentei Sultatanului Brunei. Isi proclama independenta in 1984.

24: Estonia: Ziua Independentei (1918).

25: Kuwait: Ziua Nationala. Instituita in ziua incoronarii emirului Abdala as-Salema as-Sabaha in 1961.

27: Republica Dominicana: Ziua Independentei

MARTIE

01: Martisorul. Sarbatoarea primaverii, dragostei si fericirii.

01: Ziua Internationala a apararii civile. Se sarbatoreste din 1972, cu ocazia infiintarii Organizatiei Internationale a Apararii Civile.

02: Inceputul Razboiului din Transnistria (1992) - conceput si "realizat" cu implicarea directa a Federatiei Ruse.

02: R. Moldova a fost primita in ONU (1992).

03: Ziua Internationala a scriitorului. (incepand cu 1986).

03: Bulgaria: Ziua Nationala

05: Ziua Mondiala a Eficientei Energetice

06: Ghana: Ziua Independentei (1975).

08: Ziua Internationala a Femeii (cu iz bolisevic)

11: Masacru la Madrid ? 2004. Sute de morti in trenurile madrineze, in urma atacurilor teroristilor musulmani.

12: Mauritius: Ziua Nationala

13: Ziua plantatiilor forestiere

14: Ziua Internationala de Actiune de protejare a apelor si impotriva marilor baraje

14: Ziua Constitutiei Principatului Andorra (1991).

15: Ungaria: Ziua Independentei

15: Ziua Internationala a protectiei drepturilor consumatorului. In 1961 presedintele SUA J.F. Kennedy a rostit in fata Congresului un discurs in apararea drepturilor consumatorilor - devenit manifest.

18: Ziua Comunei din Paris. Pe 18 martie 1871 parizienii rastoarna guvernul burghez si proclama la 28 martie Comuna din Paris.

20: SUA ataca Irakul (a doua oara) - 2003. G. Bush jr. incepe "eliberarea" Irakului de Sadam Husein, motivul ineexistent - Irakul detine arme biologice si nucleare.

20: Tunisia: Proclamatia Independentei

20: Ziua Internationala a Francofoniei. Miscarea Francofona intruneste 47 de state vorbitoare a limbei franceze.

21: Ziua Internationala a copiilor strazii

21: Ziua Internationala a eliminarii discriminarilor rasiale. Instituita de Asambleia Generala a ONU pe 26 octombrie 1966.

21: Ziua Mondiala a Pamantului. Instituita de Secretarul General al ONU in 1971.

21: Ziua copacului in Italia. Sarbatroarea reinoirii si unitatii omului cu natura.

21: Ziua Mondiala a Poeziei. Instituita de Conferinta Generala UNESCO din 2000

22: Ziua Mondiala a Protectiei Apelor. Declarata de Asambleia Generala a ONU in decembrie 1992.

22: Ziua Marii Baltice. Instituita de Conventia Helsinchi in 1986.

22: Anul nou in India. In calendarul civil.

23: Ziua Mondiala a Meteorologiei. Sarbatorita (incepand cu 1961) cu ocazia intrarii in vigoare a conventiei Oraganizatiei Internationale de Meteorologie (23.03.1950).

23: Ziua Pakistanului (1956).

24: Ziua Mondiala de Combatere a Tuberculozei. Instituita de Organizatia Mondiala a Ocrotirii Sanatatii.

24: Ziua planetariilor.

25: Grecia: Ziua Independentei. Revolta din 1821 a pus inceputul eliberarii Greciei de sub jugul otoman.

26: Bangladesh: Ziua Nationala

27: Unirea Basarabiei cu Romania (1918). Prin votul "Sfatului Tarii" se hotaraste unirea
Republicii Democraice Moldovenesti cu Romania.

27: Ziua Internationala a Teatrului (incepand cu 1962).

29: Romania este primita in NATO !!! (2004).

29: Ziua veteranilor (SUA). In 1973 se incheie procesul de retragere a armatei americane din Vietnam.

APRILIE

01: Ziua pacalelilor

01: Ziua Pasarilor. In aceasta zi in 1906 a fost semnata conventia de protectie a pasarelor.

02: Ziua Internationala a cartilor pentru copii

04: Senegal: Ziua Independentei (1960).

06: Ziua Nationala de inverzire a plaiului ?Un Arbore pentru Dainuirea Noastra?. Instituita de primul presedinte al R.Moldova Mircea Snegur.

07: Ziua Mondiala a Sanatatii. La 07.04.1948 a fost semnat statutul Organizatiei Mondiale de Ocrotire a Sanatatii.

08: Ziua Mondiala a Romilor (tiganilor).

11: Ziua detinutilor lagarelor fascuste de concentrare.

12: Ziua Internationala a Aviatiei si Cosmonauticii. Hotararea Federatiei Internationale a Aviatiei, legata de comemorarea primului zbor in cosmos efectat de Iurii Gagarin.

13: Ziua Internationala a Rock-n-Roll-ului.

15: Ziua de nastere a lui Kim Ir Sen - conducatorul necontestat si iubit al Republicii Populare Demacratice Coreea (presedinte din 1972).

16: Danemarca: Ziua de nastere a reginei Margareta a II-a.

17: Siria: Ziua Nationala

17: Cuba - Ziua victoriei asupra contrarevolutiei. In aceasta zi in 1961 au fost zdrobite trupele emigrantilor cubanezi debarcati pe "insula Libertatii" (circa 500 persoane), instruiti de serviciile secrete americane in scopul luptei cu regimul Castro.

17: Israel: Ziua Independentii. Se sarbatoreste in cinstea semnarii Declaratiiei de Independenta a Statului Israel, in 1948.

18: Zimbabwe: Ziua Independentei (1980).

18: Ziua Internationala a monumentelor istorice.

19: Sierra Leone: Ziua Republicii. In 1961 isi proclama independenta in cadrul Commonwealth-ului. Devine republica in 1971, in prezent este condusa de un presedinte aflat "sub tutela" armatei.

20: Comemorarea jertfelor Holocaustului. Pe 19 aprilie 1943 a inceput rascoala in getoul din Varsovia - unul din cele mai tragice momente a celui de-al doilea razboi mondial.

21: Ziua intemeierii Romei (753 i.e.n.)

22: Ziua Pamantului. Pe langa ziua Ziua Mondiala a Pamantului (sarbatorita in martie) are scopul uniunii tuturor oamenilor in vederea protejarii mediului inconjurator. Aceasta actiune incepe pe 22.04.1970.

22: Ziua descoperirii Braziliei. Descoperit la 1500 de navigatorul portughez Pedro Alvares Cabral.

23: Ziua Mondiala a Cartii si a Deptului de Autor. Sarbatorita sub egida ONU.

24: Ziua comemorarii jertfelor genocidului armenilor din 1915.

24: Ziua Internationala a APEI

24: Ziua Internationala a Solidaritatii Tineretului.

24: Ziua Mondiala a Protectiei Animalelor de Laborator.

25: Semnarea Tratatului de Aderare a Romaniei si Bulgariei la UE (Uniunea Europeana) - 2005.

25: Ziua ANZAC. Comemorarea ostasilor Australian and New Zeland Army Corps, cazuti in primul razboi mondial.

25: Italia - Ziua Eliberarii. In memoria zilei debarcarii armatei aliatilor in Italia, in 1944.

25: Ziua eliberarii peninsulei Sinai. In urma tratatului de pace (1975) dintre Egipt si Israel, gispul isi restabileste suveranitatea asupra unei parti ai peninsulei Sinai si asupra Canalului Suez.

26: Ziua Unirii Republicii Unite Tanzania. Pe 26.03.1964 statele independente Tanganyika (independent din 1961) si Zanzibar (independent din 1963) se unesc sub numele actual.

26: Ziua Mondiala a Proprietatii Intelectuale

26: Comemorarea victimelor accidentului de la Cernobil (1986).

27: Togo: Ziua Nationala

27: Ziua Internationala a Oraselor Inrudite. Se sarbatoreste in ultima duminica a lui Aprile in conformitate cu hotararea Federatiei Mondiale a Oraselor Inrudite.

28: Ziua Mondiala a Sigurantei si Sanatatii la Locul de Munca

28: Ziua Nationala a Veteranilor (Finlanda). In cinstea ostasilor cazuti in razboiul Ruso-Finlandez si cel de al II-a Razboi Mondial (1939-1945).

29: Ziua Internationala a Dansului. Se sarbatoreste incepand cu anul 1982, de ziua de nastere a lui Jean Georges Noverre (1727-1810) - balerin si coreograf francez.

30: Olanda: Ziua Nationala

30: Noaptea Walpurgiei, care este, conform unei legende medievale, noaptea in care se dezlantue spiritele si vrajitoarele pe muntele Brocken din masivul Harz (Germania).

30: Vietnam: Ziua Victoriei. In 1975 a fost eliberat Saigonul (rebotezat in Ho Si Min). Acest lucru a insemnat sfarsitul razboiului si reunirea nordului cu sudul.

MAI

01: Extinderea Uniunii Europene, 2004 (10 state au aderat la UE)

01: Ziua solidaritatii muncitorilor (cu iz puternic de bolisevism). Isi are inceputul in anul 1886, cand un grup de muncitori americani au organizat o demonstratie cu cerinta de micsorarea a timpului de munca pana la 8 ore. Manifestatia s-a incheiat cu varsari de sange.

02: Ziua Rugaciunii (SUA). Isi are inceputul pe 19 februarie 1795.

03: Polonia: Ziua Constitutiei. In vigoare din anul 1791.

03: Japonia: Ziua Constitutiei (Kenpoh-kinen-bi). Adoptata in 1947.

03: Ziua Mondiala a Libertatii Presei

04: Ziua tineretului Chinez

05: Kirghizstan: Ziua Constitutiei. Adoptata in 1993.

06: Ziua Mamei (a doua duminica din Mai)

06: Ceremonia primei brazde (Tailanda). Ceremonia are loc in piata Sanam Luang, unde regele trage prima brazda simbolica de insemantare a orezului.

07: Ziua Radioului. Pe 7.05.1895 fizicianul rus Alexandr Popov a prezentat lumii primul aparat de receptie radiotelegrafica. Gurile rele spun ca altcineva a inventat acest aparat...

08: Ziua capitularii Germaniei fasciste (1945)

08: Ziua Internationala a ?Crucii si Semilunii Rosii?

08: Ziua Internationala de Lupta Impotriva Capitalismului

09: Ziua Europei. In 1950 ministrul de Externe al Frantei Robert Shuman a venit cu idea integrarii Europene.

09: Ziua Victoriei. Se sarbatoreste, in Rusia si alte cateva state din fosta URSS, in cinstea vitoriei in cel de-al doilea razboi mondial.

10: Ziua cartii in Germania. In memoria arderii de catre fascisti (1933) a cartilor scriitorilor-umanisti.

10: Ziua Pasarilor si Arborilor

11: Laos: Ziua Constitutiei. Adoptata in anul 1947, cu modificari esentiale in 1956.

12: Ziua Mondiala a Surorii Medicale. Se sarbatoreste, conform hotararii Organizatiei Mondiale a Crucii Rosii, de ziua de nastere a surorii medicale Florens Naitinghel (1820-1910).

15: Paraguay: Ziua Independentei. Se sarbatoreste din 1811, in cinstea eliberarii de sub colonizarea spaniola.

15: Ziua Internationala a Familiei. Constituit de Asamblea Generala a ONU in 1993.

15: Ziua Internationala a Latinitatii

15: Ziua Mondiala de Actiune pentru Clima

17: Norvegia: Ziua Constitutiei. Si-a proclamat independenta in 1905.

17: Ziua Internationala a Telecomunicatiilor. Se sarbatoreste din 1969, conform hotararii Uniunii Internationale a Telecomunicatiilor, in cinstea crearii in 1865 (la Paris) a Asociatiei Internationale a Telecomunicatiilor.

17: Ziua comemorarii jertfelor deportarilor din Crimeia. In 1944 a portin, spre Asia Mijlocie, primul val al deportatilor: tatarii din Crimeia, nemti, bulgari, armeni, greci. Epurari realizate si in alte teritorii ocupate de comuinistii sovietici.

18: Ziua Internationala a Muzeelor. Se sarbatoreste incepand cu 1978.

18: Ziua renasterii si unitatii turkmene. In 1992 Turkmenistanul isi adopta Constitutia.

18: Ziua Sportului

19: Ziua Sfantului Ivvo: protectorul juristilot, notarilor si avocatilor.

20: Ziua Internationala a Metrologiei

20: Ziua Eroilor - ziua pomenirii tuturor romanilor care si-au dat viata pentru faurirea istoriei nationale

20: Camerun: Ziua Unitatii Nationale. In 1972 a fost adoptata noua Constitutie, prin care Camerunul a fost declarat Stat Unitar.

21: Ziua Mondiala a Culturii, proclamat de UNESCO

21: Ziua protectiei impotriva somajului.

22: Ziua Nationala a Republicii Arabe Yemen. Incepand cu 1990 - in cinstea unificarii celor doua Yemenuri: Republica Arab? Yemen (de Nord) si Republica Populara a Yemenului de Sud.

22: Ziua fortelor armate ale Kirgistanului (inicepand cu 1992).

22: Ziua Mondiala a Biodiversitatii

23: Ziua Actiunii Internationale pentru Protectia Sanatatii si Mediului

23: Ziua Muncii (Jamaica).

24: Ziua Europeana a Pasarilor

25: Ziua Africi. In 1963, la I-a conferinta a conducatorilor statelor africane a fost intemeiata Organizatia Unitatii Africane. ONU a declarat aceasta zi ca Ziua Eliberarii Africii.

25: Argentina: Ziua Nationala

25: Iordania: Ziua Nationala

26: Ziua restabilirii independentei Georgiei. Se sarbatoreste incepand cu 1990. Pe 26 februarie 1918 a fost declarata independenta Republicii Democrate Georgie, care a existat pana in 1921 cand Armata Rosie a ocupat capitala Tbilisi.

28: Ziua Republicii Azerbaidjan. Isi proclama suveranitatea in 1990 si independenta in 1991

28: Armenia: Ziua restabilirii suveranitatii (Ziua Promei Republici), incepand cu 1990. Mai mult de sase secole s-a aflat sub jugul difersilor cotropitori.

30: Croatia: Ziua Nationala

31: Ziua Republicii Sud Africane. In 1961 isi declara infiintarea Republica Sud Africana.

31: Ziua Mondiala Fara Fumat (Anti-Tabac). Declarata in 1988 de Organizatia Mondiala pentru Ocrotirea Sanatatii.

31: Ziua comemorarii jertfelor represiunilor societo-staliniste (1931-1933) din Kazahstan.

IUNIE

01: Ziua Internationala a Copilului. Infiintat in 1949 la sesiunea Federatiei Democratice Internationale a Femeilor.

02: Italia: Ziua Nationala

04: Tonga: Ziua Independentei (Regat), se sarbatoreste din 1970.

04: Ziua lucratorului bancar (R.Moldova)

05: Ziua Mondiala a Protectiei Naturii si Mediului Inconjurator. Adoptata de Asamblea Generala a ONU la 15.12.1972.

06: Suedia: Ziua Nationala. De la 01.01.1995 membra a Uniunii Europene.

08: Ziua Mondiala a Oceanelor

10: Portugalia: Ziua Nationala

12: Filipine: Ziua Nationala

12: Ziua Internationala Impotriva Exploatarii Copilului prin Munca

14: Flag Day - Ziua Drapelului National, SUA. In 1777, Congresul Continental a adoptat actuala forma drapelului SUA (Stars and Stripes).

15: Ziua Medicului si Farmacistului

15: Ziua Tatilor. Se sarbatoreste (SUA, Canada, China, Japonia, ...) in a treia duminica a lunii Iunie. Partea "puternica" a populatiei este "purtata pe maini".

17: Islanda: Proclamatia Republicii (1918).

17: Ziua Mondiala de Combatere a Desertificarii si Secetei

19: Kuwait: Ziua Independentei, proclamata in 1961.

20: Ziua canonizarii lui Stefan cel Mare si Sfant (1992)

20: Ziua Internationala a Refugiatilor

20: Uzbekistan: Ziua suveranitatii (1990).

20: Japonia: Ziua Marii, sarbatorit ca ziua profesionala a marinarului.

21: Ziua Mondiala pentru Pace si Rugaciune

21: Ziua Soarelui

22: Inceputul agresiei Germaniei asupra URSS (1940)

23: Luxemburg: Ziua Nationala

23: R. Moldova: Ziua Suveranitatii (1990)

25: Ziua statalitatii Slovene. Una din cele 6 republici care formau Republica Socialista Federativa Iugoslavia, isi declara independenta in 1991.

25: Ziua prieteniei si unitatii slavilor, se sarbatoreste in Rusia, Ucraina si Belarus.

26: Ziua Drapelului National (tricolorul) ? Romania

26: Ziua Internationala Contra Abuzurilor si Traficului de Droguri

26: Ziua Internationala ONU pentru Sustinerea Victimelor Torturii. Instituit in 1997 de ONU.

26: Liberia: Ziua Independentei

26: Madagascar: Ziua Independentei

27: Ziua Internationala a Pescarului. Instituit, in 1984, la Conferinta Internationala pentru Reglementare si Dezvoltare a Pescuitului de la Roma.

27: Ziua Imnului Canadian. Are doua versiuni oficiale: englez si francez, care nu corespund in tocmai.

28: Ziua reocuparii nord-estului Romaniei de catre URSS (1940)

29: Ziua Dunarii

30: Congo: Ziua Independentei

IULIE

01: Ziua Canadei, stat format in 1867. Dupa un studiu efectuat de ONU - cel mai potrivit loc pentru trai, de pe planeta.

02: Ziua comemorarii lui Stefan cel Mare si Sfant.

02: Ziua Pescarului

03: Belarus: Ziua Independentei. Se sarbatoreste de ziua eliberarii Belarusiei de catre trupele germate, in cel de al II-a razboi mondial.

03: Ziua Internationala a ziaristului sportiv. Se sarbatoreste din 1995, conform deciziei Asociatiei Internationale a presei sportive.

04: Ziua Internationala a Cooperativelor (prima sambata a lunii ilie). Declarata de Asamblea ONU in 1995.

04: Ziua Independentei SUA (1776)

05: Venezuela: Ziua Independentei

06: Ziua comemorarii victimelor stalinismului

11: Mongolia: Ziua Nationala

11: Ziua Mondiala a Populatiei. Declarat de ONU (1989), in momentul cand populatia globului a depasit numarul de 5 miliarde.

14: Franta: Ziua Nationala (ziua ?luarii? Bastiliei - 1789)

15: Brunei - ziua sultanului.

19: Laos - Ziua Independentei (1949)

20: Ziua Sahului. Declarata in 1966 de Federatia Internationala a Jocului de Sah - FIDE (infiintata in 1924) .

20: Columbia: Ziua Nationala

23: Ziua Mondiala a Miscarii Olimpice. Se sarbatoreste conform hotararii Comitetului Olimpic International, ziua variaza de la stat la stat.

23: Egipt: Ziua Revolutiei

24: Fiji: Ziua Constitutiei, adoptata in 1970.

25: Puerto Rico: Ziua Constitutiei

28: Peru: Ziua Independentei

29: Adoptarea Constitutiei R. Moldova (1994)

29: Ziua infiintarii miscarii scautilor

AUGUST

01: Elvetia: Ziua Confederatiei

01: Inceputul Primului Razboi Mondial (1914-1918)

01: Ziua armatei Chineze

02: Macedonia: Ziua Independentei

03: Niger: Ziua Independentei

06: Ziua Internationala "Medicii Lumii pentru Pace". Se sarbatoreste conform hotararii Miscarii "Medicii Lumii Impotriva Razboiului Nuclear" de ziua bombardamentului Hirosimei (de catre armata americana).

06: Jamaica: Ziua Independentei (1962)

06: Bolivia: Ziua Independentei

07: Brazilia: Ziua Independentei

07: Cote d'Ivoire: Ziua Independentei

09: Ziua Internationala a populatiei bastinase. Adoptata de Asamblea Generala a ONU, in 1994.

09: Singapore: Ziua Independentei

09: Ziua Internationala a Gradinilor Zoologice

10: Ecuador: Ziua Independentei

11: Chad: Ziua Nationala

12: Ziua Internationala a Tineretului. Adoptata prin decizia Asambleei Generale a ONU, 17.12.1999.

13: Ziua Internationala a Stangacilor. Se sarbatoreste incepand cu 1992, la propunerea Clubului Britanic al Stangacilor.

15: Congo: Ziua Nationala

15: Ziua Financiarului (contabilui) in R. Moldova

15: India: Ziua Independentei (1947)

17: Indonesia: Ziua Independentei (1945)

19: Afghanistan: Ziua Nationala

23: Ziua Internationala de Comemorare a Comertului cu Sclavi si Abolirii Acestuia

24: Ukraina: Ziua Independentei (1991)

25: Uruguay: Ziua Nationala

27: R.Moldova: Ziua Independentei (1991)

31: ?Limba noastra cea Romana?

31: Trinidad - Tobago: Ziua Nationala

SEPTEMBRIE

01: Libia: Ziua Nationala

01: Ziua cunostintelor - "Primul sunet"

02: Ziua Muncii (SUA). Prima data a sarbatorit pe 05.09.1882 in New-York la propunerea Central Labour Union. Se sarbatoreste prima zi de luni a lui septembrie.

02: Capitularea Japoniei in cel de-al II Razboi Mondial. Dupa bombardarea atomica (6 si 8 august 1945) a oraselor Hirosima si Nagasaki de catre aviatia americana, Japonia semneaza capitularea neconditionata (02.09.1945).

02: Vietnam: Ziua Independentei

03: Qatar: Ziua Independentei

03: Ziua armatei nationale a R.Moldova (formata in 1991)

03: Ziua infiintarii republicii San-Marino (anul 301). Insa, a fost recunoscut ca stat independent in anul 1815.

08: Macedonia: Ziua Independentei

08: Ziua Mondiala a Stiintei de Carte. Sarbatorita conform hotararii Natiunilor Unite.

08: Ziua Internationala de Solidaritate a Jurnalistilor. Se sarbatoreste conform hotararii congresului IV (mai 1958) a Organizatiei Internationale a Jurnalistilor in memoria jurnalistului ceh Iulius Fucic, omorit de hitleristi pe 8 septembrie 1943.

09: Koreea: Ziua Nationala

09: Ziua Internationala a frumusetii. Conform hotararii Comitetului International pentru Estetica si Cosmetologie.

11: Ziua loviturii de stat militare din Chili (1973), care il aduce la putere pe tiranul Augusto Pinochet.

15: Costa Rica: Ziua Independentei

16: Mexic: Ziua Independentei

16: Papua Noua Guinee: Ziua Independentei

16: Ziua Mondiala a Conservarii Stratului de Ozon. Conform hotararii Asambleei Generale a ONU incepand cu 1994.

18: Chile: Ziua Independentei

18: Ziua Mondiala a Geologilor

19: Ziua Internationala a Pacii

22: Ziua fara Transport

23: Arabia Saudita: Ziua Nationala

23: Ziua Internationala Impotriva Exploatarii Sexuale si Traficului Femeilor si Copiilor

23: Ziua Mondiala a Curateniei

25: Ziua fondarii S.A. ?Tutun-CTC? (1924)

25: Ziua Internationala a Marii

25: 1913 - s-a n?scut Maria T?nase

26: Ziua Limbilor Europene

26: Ziua Mondiala a Muntilor Curati

27: Ziua Mondiala a Turismului

29: Ziua Internationala a Inimii

30: Botswana: Ziua Independentei

OCTOMBRIE

01: Cyprus: Ziua Independentei

01: Ziua Internationala a Batranilor

03: Ziua Unitatii Germane

04: Lansarea primului satelit artificial al Pamantului

04: Ziua Mondiala a Animalelor

05: Ziua Internationala a cadrelor didactice ? Ziua Profesorului (prima duminica a lunii)

08: Ziua Mondiala pentru Reducerea Dezastrelor Naturale

09: Ziua Internationala a Postei

10: Fiji: Ziua Independentei

10: Ziua Mondiala a Sanatatii Mintale

12: Ziua Hispanitatii (ziua nationala a Spaniei)

14: Hramul or. Chisinau

14: Ziua Mondiala a Standardelor

15: Ziua Mondiala a Femeilor din Mediul Rural

15: Ziua Mondiala a Mersului pe Jos

16: Ziua Internationala a Alimentatiei

17: Ziua Mondiala pentru Eradicarea Saraciei

20: Ziua Internationala a Osteoporozei

24: Zambia: Ziua Independentei

24: Ziua Natiunilor Unite

25: Kazakhstan: Ziua Republicii

26: Austria: Ziua Nationala

26: S-a nascut Dimitrie Cantemir (1673)

27: Turkmenistan: Ziua Independentei

28: Republica Ceha: Ziua Nationala

29: Turcia: Ziua Nationala

30: Trecerea in nefiinta a lui Ion si Doina Aldea-Teodorovici (1992)

31: Halloween

31: Ziua Internationala a Marii Negre

NOIEMBRIE

01: Algeria: Ziua Nationala

01: Ziua Mondiala a Vegetarienilor

03: Panama: Ziua Independentei

07: Hramul or. Iargara - "Sfantul Dumitru"

07: "Marea" revolutie bolisevica din Octombrie (1917)

08: Ziua Mondiala a Zonelor Urbane

09: Ziua Internationala de Rugaciune pentru Bisericile Persecutate

09: Ziua Internationala Impotriva Fascismului si Antisemitismului

09: Ziua Mondiala a Calitatii

10: Ziua Internationala a Tineretului

11: Angola: Ziua Independentei

13: Ziua Internationala a nevazatorilor

16: Ziua Mondiala a Tolerantei

17: Ziua Internationala a Studentilor

18: Oman: Ziua Nationala

19: Monaco: Ziua Nationala

20: Ziua Industrializarii Africii

21: Ziua Filosofiei

21: Ziua Televiziunii

22: Ziua asasinarii presedintelui SUA -J.F. Kennedy

24: Ziua Recunostintei (a treia zi Joi a lunii Noiembrie)

25: Suriname: Ziua Independentei

25: Ziua Internationala pentru Eliminarea Violentei asupra Femeilor

28: Mauritania: Ziua Independentei

28: Ziua lucratorilor din Agricultura si Industria Prelucratoare

29: Albania: Ziua Nationala

29: Ziua internationala a solidaritatii cu poporul Palestinian

30: Ziua RomÃƒÆ’Ã†â€™Ãƒâ€šÃ‚Â¢nilor de pretutindeni

30: Inceputul invaziei Sovietelor asupra Finlandei

30: Ziua Mondiala Impotriva Pedepsei cu Moartea

DECEMBRIE

01: Ziua Internationala de Combatere si Profilaxie a Maladiei SIDA

01: Romania: Ziua Nationala

02: Laos: Ziua Nationala

03: Ziua Internationala a Persoanelor cu Handicap (Invalizilor)

05: Thailand: Ziua Nationala

05: Ziua Internationala a Voluntarilor

06: Finlanda: Ziua Independentei

07: Ziua Mondiala a Aviatiei Civile

10: Ziua mondiala a drepturilor Omului

11: Burkina Faso: Ziua Nationala

11: Ziua Internationala a Muntilor

12: Kenya: Ziua Independentei

16: Bahrain: Ziua Nationala

22: Ziua Energeticianului (URSS)

23: Japonia: Ziua Nationala

24: Craciunul

25: Si-a incheiat existenta (oficial) URSS (1991)

27: Ziua invaziei trupelor sovietice in Afghanistan (1979)

29: Ziua Internationala a Conservarii Biodiversitatii

30: Ziua infiintarii URS

Impresionant si dezamagitor!

Am omis latura religioasa a vietii, religia, la randul ei fiind o doctrina cu un scop precis (cel ca tu sa-i urmezi ''pildele''), iar pentru asta trebuie sa te tina permanent in priza. Deci crestinului nu trebuie sa lipseasca calendarul crestinesc, in care fiecare zi este marcata cu o cruce rosie sau neagra.

De fapt, fiecare domeniu are zile tematice si intentia lor este sa te determine sa te mobilizezi in a face ceva anume si nu ideea de manipulare ma deranjeaza. Exista si cauze pe care le pot intelege. Acum imi vine in minte un poster legat de Ziua Hipertensiunii Arteriale, o data de 17 mai care nu mi-ar fi spus nimic pana atunci si pe care am retinut-o doar ca sa v-o dau ca exemplu. Posterul surprindea o fetita obeza care infuleca satisfacuta, avand o expresie aproape sadica. Dupa cum spuneam, sustin ideea de a ne mobiliza, dar e amuzant ca avem nevoie de o mana de oameni sa faca un poster si sa enunte o zi ca sa ne dam seama ca suntem grasi si ca e grav.

Iubirea trece prin Facebook

2010-08-29T09:44:00.001-07:00

Stiu ca nu ar fi prima oara cand dezbat chestiuni din lumea virtuala in lumea virtuala, dar ma gandeam azi ca ''Iubirea'' trebuie sa fie pretextul ieftin pe care-l folosesc persoanele asa-zis indragostite in ideea de a da mai multa importanta experientei/relatiei lor, ca apoi, intr-un interval de mai putin de 24 h de la ''trista'' despartire, singura lor preocupare sa fie nu starea celuilalt partener, adica a persoanei pe care pretindeau ca o iubesc, ci schimbarea relationship status-ului pe Facebook.Destul de interesant cate explicatii am ajuns sa le datoram site-urilor de interactii virtuale.
Facebook trebuie sa stie daca iubesti, Facebook trebuie sa stie daca urasti. Prietenul/prietena trebuie sa vada pe profilul tau de Facebook ca recunosti relatia voastra, adica a devenit deja generic un gest romantic. Daca nu a anuntat pe Facebook, atunci sigur nu are planuri serioase cu tine. De acum parinti vor verifica profilurile de Facebook ale indivizilor cu care umbla fiicele lor ca sa afle daca baietii au intentii serioase, pt solutionarea ulteriorelor preocupari de genul ''astia folosesc prezervativ sau nu?''.Sincer, acest devotament vizavi de Facebook nu e rau, ba chiar evident de logic,exprimand iubirea pt propria persoana (poate singura autentica, dar si ea nelipsita de pe plaiul virtual) pt ca daca ne gandim, tot aici gasesti si viitori potentiali parteneri din cauza carora iar va trebui sa-ti modifici relationship status-ul, iar poze cu voi, iar clasicul ''te iubesc'' si tot asa pana din nou schimbi status-ul, dar oups, de data asta partenerul a trebuit sa afle de pe Facebook pt ca ai ajuns la calculator inainte de incheierea conflictului.Wow,now that's a thorn in his/her side! Indragostiti,in minutele/secolele imediat urmatoare fiti cu ochii pe calculatoare sau cu mana pe calculatoare!
Prin urmare, retrag tot ce am zis in primul paragraf.Reperele mele sunt gresite.That is love, Facebook Love.

Mancare la reducere

2010-07-02T12:24:00.000-07:00

Tin sa-mi avizez potentialul cititor ca inclusiv posturile mele devin tot mai deprimante.Deci daca v-ati plictisit de realitate, e clar ca nu vreti sa cititi ce debitez eu aici.
Mi-am pierdut simtul umorului, iar azi am incercat sa ma amuz, dar nu mi-a iesit. Am incercat azi sa ma amuz cand in supermarketul din care imi cumpar zilnic alimentele (cred ca merit deja un fidelity card) am aflat ca se vinde si mancare la reducere. Practic incercam din statutul meu de consumator-de-nimic sa sesizez o angajata de faptul ca am luat de multe ori de la ei fructe care aratau decent, dar care erau de fapt stricate inauntru. Reactia angajatei ma ia prin surprindere pentru ca ma intreaba daca am luat fructele de la rafturile cu reducere, iar asta era momentul in care incercam sa ma amuz. Totusi, starea mea de confuzie ma impiedica sa vad amuzamentul situatiei. Nu luasem fructele de pe raftul de reduceri, dar daca le-as fi luat...? Daca le-as fi luat de pe raftul de reduceri, ''bineinteles'', ca nu as fi fost in masura sa ma plang de calitatea alimentului din moment ce am platit o suma mai mica. Deci toxinfectia alimentara creste invers proportional cu pretul. Ce nu ati inteles stimabile consumator-de-nimic...?
Ca si concluzie, ma bucur pentru ca-mi dau seama ca exista ''mancare'' si pentru buzunarul/stomacul romanului. Si inca sa mai zica cineva ca romanul moare de foame cu astfel de oferte...Sincer, eu cred ca occidentul ne invidiaza.

Rețetă ca să nu mori de foame

2010-05-13T05:33:00.000-07:00

Dupa cum spunea cineva foarte drag mie, daca vrei sa faci cura de slabire, vino sa traiesti in Romania.

In general, vreau sa pornesc de la premiza ca pot trai decent, dupa care ma gandesc la ce as putea sa fac in acest sens. Ma gandesc sa gasesc un job. Gasesti apoi un job pentru ca te cunosti cu cineva care stie pe cineva care ar avea nevoie de cineva - lucru destul de sugestiv pentru felul in care decurg lucrurile. Te entuziasmezi, pentru ca pentru prima oara nu mai e necesar sa lasi un CV si sa pleci cu ipoteza ca poate vei fi contactat/a, dar in acelasi timp ramai si cu un sentiment neplacut de indatorire. E apoi uimitor sa privesti din interiorul sistemului outsiderii in cautare de job, care isi lasa optimisti CV-urile, desi nu vor fi niciodata contactati si sa te incerce o usoara empatie, urmata de un ''thank god i got this job''.
De fapt, ajungi sa-i invidiezi mai apoi, pentru ca-ti faci calculele si-ti dai seama ca munca pe care o prestezi nu te ajuta nici macar sa-ti platesti chiria.Din punctul asta deja parca nu mai esti atat de motivat/a.Astfel, mizezi pe faptul ca oricum ai sa mori de foame si ca prin urmare, poti sa dai cu zarul.

Mi-am dat seama ca daca vrei sa fii frustrat, trebuie sa-ti iei un job, pentru ca un job o sa-ti ofere nenumarate momente in care o sa ai ceva de zis, dar pozitia ta nefavorabila sa te constranga.Astea sunt si momentele in care poti sa incepi sa dai cu zarul sau sa accepti faptul ca a fi corect a devenit o utopie.Alegi astfel intre a deveni muncitorul Stahanov sau a refuza acest tip de indobitocire. Refuzi sa gandesti conform sistemului, atunci fii pregatit sa iesi din sistem.
Beigbeder spunea ca pentru a putea schimba un sistem, trebuie sa faci mai intai parte din el.Prin umare, nu vei putea schimba niciodata un sistem,pentru ca un sistem pe care tu vrei sa-l schimbi, nu te vrea.Beigbeder n-avea dreptate.

Asa ajungi sa lucrezi pentru corporatii care mizeaza pe exploatarea ta pe sume infime pentru profitul lor colosal, avand in frunte manageri care iti incalca drepturile si scot un ''Dumnezeule'' in momentul in care le citezi din legislatie.Astea sunt persoanele care te invata pe tine sa gandesti in binele corporatiei (''Clientul este motivul''), sa-ti sacrifici timpul neplatit stand peste program pentru ca asta ar fi face din tine in reperele lor un angajat de incredere. Nu ai nevoie de coloana vertebrala pe campul muncii, tu trebuie sa fii umil si cu simtul ierarhiei.Nu ai voie sa-ti judeci ''superiorii'', pentru ca tu trebuie sa fii cel abuzat acolo, iar ei sunt abuzatorii tai.Religia lor trebuie sa fie si religia ta, iar apelativele de rigoare, de genul ''sefu'', sunt mereu bine-venite pentru a arata ca esti constient de pozitia lor.Astfel, dupa 3 saptamani in care ti-ai invatat meseria, esti de fapt concediat pe motiv ca ai avut un punct de vedere, dar pentru ca natura omului e in general una ipocrita, ti se va spune orice, mai putin motivul adevarat pentru care s-a luat o decizie in privinta ta.Prin urmare, discutia de concediere nu va avea nicio coerenta, ba chiar vei auzi multe paradoxuri in incercarea angajatorului de a evita sa-ti spuna ca motivul pentru care te-a dat concediat nu are nicio legatura cu abilitatile tale, ci cu faptul ca esti persona non grata.Tu insa trebuie sa pleci de acolo cu zambetul pe buze, chiar daca pleci cu buzunarele goale si cu n CV-uri de impartit.

Reteta pentru a nu muri de foame cred ca o poti deduce tu.

Retorici sau chiar intrebari...?

2010-03-08T12:31:00.000-08:00

D-zeu este obiectiv?

Daca imi spui ca-mi dai un vot de incurajare, chiar crezi ca poti sa ma mai incurajezi?

Stii sa ai dreptate sau stii sa te argumentezi?

Daca iti spun ca-mi esti antipatic, automat ma antipatizezi?

Ai certitudini sau pareri?

D-zeu a fost vreodata la biserica?

Vorbesti tare ca sa te aud sau ca sa te impui?

Daca simt ca te iubesc, e normal sa te invidiez?

Oare ce ar fi zis Imperiul Roman de Coca Cola?

Daca imi spui ca ma iubesti, te astepti sa-ti spun si eu ca te iubesc?

''Te iubesc? Ma iubesti?''

Iti convine cand gresesc sau te sperie ca gresesc?

Iisus Hristos era un copil din flori?

Esti fericit/a sau obisnuit/a?

Mama te iubeste pentru ca esti copilul ei sau pentru ca te iubeste pe tine?

Te simti mai bine cand plangi sau cand reusesti sa te abtii sa plangi?

Ti-e frica de frica ta sau ti-e frica de curajul tau?

Oare va displac intrebarile mele?

Cultura Messenger

2010-01-07T13:14:00.000-08:00

Messenger-ul, poate cea mai ipocrita forma de comunicare, a devenit teoretic in ultimii ani atat de util, incat incepe sa-si arate inutilitatea. De aici si intrebarea 'Utilizarea messenger-ului a devenit un automatism sau intram pentru ca intradevar suntem dornici de a interactiona?'. Numarul tot mai mare de busy icon-uri din aproape orice lista de messenger, ma face sa pledez pentru prima varianta. Retoric (deci nu e necesar sa ma bombardati cu raspunsuri) voi cate persoane, cu care nu comunicati niciodata, aveti in lista? O sa presupun ca mai putine decat mine, avand in vedere ca eu m-am alienat in ultimul timp mai mult decat de obicei sau am tendinta sa-mi oripilez interlocutorul. Dar acest post nu este un antimessenger si nu pentru ca pana la urma este tot o forma de comunicare, ci pentru ca o parte din voi imi cititi acum postul tocmai pentru ca eu l-am atasat la status (sau twiter cum s-ar zice, pt. suna mai cool). Acest post este doar o reflectie cu privire la mine, la tine si la messenger evident.

Prima conversatie de mess (a se observa inducerea atmosferei de messenger folosind argourile de rigoare) am avut-o in clasa a 10-a de liceu si mi s-a parut fascinanta atunci pentru ca pt. prima oara puteam sa mint fara sa buhnesc in ras in urmatoarea secunda. De fapt eram familiarizata cu Mirc-ul din generala (do you remember?), dar atunci eram teoretic o roscata sexy, in varsta de 25 de ani si nimfomana, care isi dadea intalniri la care nu se prezenta niciodata, cu alti indivizi teoretic iluministi si cu la fel de mult ''apetit sexual''.

Intre timp, Messenger a devenit o forma de exhibitie, daca nu asta a fost si initial scopul sau. Daca ai poze glossy, e musai sa le arati si celor din lista ta, caci pana la urma sunt singurele poze in care crezi arati si tu bine. Daca ai prieten/prietena e musai sa pui o poza la avatar cu voi doi sarutandu-va, ca sa vada lumea ca ai si tu cine te f---. Daca ai nascut recent sau nevasta/concubina, in urmatoarele luni din viata ta vei avea la avatar doar poze deloc interesante cu al tau copil in cele mai plictisitoare/consumate situatii, dar tu il adori si pana la urma gestul tau nu e decat unul din cele mai narcisiste (dar poate ca narcisist ai fost chiar din momentul in care te-ai gandit sa o pui de un copil). Daca ai fost la un party recent, e musai sa pui la avatar o poza cu tine beat/beata, chiar daca nu ai baut deloc in seara aia pentru ca iei antibiotice.Daca e Craciunul, puneti o caciula foarte kitchoasa, rosie de preferinta si fotografiaza-te, apoi arate-le celor din lista ta rezultatul.Vor fi uimiti, mai ales daltonisti. Daca ai absolvit recent facultatea/liceul/scoala primara, trebuie sa-ti pui poza la avatar cu tine la promotie ca sa se stie ca esti capabil si ca ai diploma - ''bon valoric nerascumparabil'' cum ar spune ''someone i know''. Daca fumezi, din nou trebuie sa se stie ca iti miroase gura a tutun. Daca ai SLK, arata-ne pentru ca trebuie sa stim ca tu nu mergi cu metroul/RATB-ul.

Status-urile variaza si ele de la cele mai imbecile la cele mai inteligente (adica cele pe care le inteleg doar cei care le scriu).Personal, am o simpatie deosebita pentru status-urile cliseice "DND, exceptiile se cunosc'' sau ''x, cand intrii, da un buzz'' sau ''nu's la calc, dar poti sa incerci''.Imi amintesc de un mesaj foarte amuzant afisat pe usa nu-stiu-carui partid din Anglia, care spunea ceva de genu ''do not disturb unless an answer is required''.Status-urile de genul denota ca de fapt ne este din ce in ce mai greu sa comunicam, intelectual vorbind.Dar e in regula, gen imi pare bine ca exista macar un loc, chiar daca e unul virtual, in care sa ne putem da importanti fara a fi neaparat importanti, in care sa aratam ca suntem ''bizi'' pe un scaun.

Dar daca vrei sa fii intradevar cool, nu trebuie sa intrii pe Messenger decat invisible, iar argumentul celor de genul e de fiecare data legat de faptul ca ar fi agasati de initiativele celor din lista lor de messenger de a interactiona, in timp ce ei nu sunt decat antisociali si nu vor sa converseze decat cu ''bibicu/bibica'' lor, cum ar zice ''someone i don't know''. Astfel au aparut si site-urile care te ajuta sa ii depistezi pe cei din lista ta care nu vor sa vorbeasca cu tine si sincer, ma mir ca inca nu au fost date in judecata site-urile de vreo mama a carei fata s-a sinucis dupa ce a constatat ca bibicu ei era de fapt online cand ea il vedea offline.

Un fenomen, care surprinzator nu mai caracterizeaza marea masa a populatie, sunt sau erau asa-zisele mass-uri (mai sunt personaje care insista sa le trimita, desi nu au nimic inteligent de zis, dar foarte putine persoane).In general, ma amuza mass-urile, mai ales daca nu sunt inteligente, dar singurele care m-au agasat au fost cele care amenintau in cel mai cretin mod ca daca nu trimiti mai departe (adica daca nu esti si tu cretin la randul tau), o sa ai ghinion sau o sa-ti moara tot neamul 'mancatiasi'.

Messenger-ul, aceasta agora inutila, a inceput sa inlocuiasca si clasica oglinda din camera.Marea majoritate din noi ne avem in propria lista, iar asta nu face altceva decat sa reflecte cat de mult ne iubim.

Pana la urma, cel mai trist e faptul ca ajungem sa avem conversatii aseptice, cu din ce in ce mai putine cuvinte, ca deh...time is money. Folosim tot mai mult emoticons pentru a ne exprima, cand de fapt nu exprimam nimic. Suntem poate si mai formali si plictisitori ca niciodata si intelegem de multe ori gresit, trasmitem de multe ori gresit, dar de fiecare data stim unde sa ne gasim, in acelasi loc: say messenger!

Tutoriale foto

2009-11-19T10:35:00.000-08:00

Un blog cu si despre fotografie http://fototutorial.wordpress.com/

Televizorul -Te-indobitoceste: Zambeste!

2009-10-21T06:35:00.000-07:00

Avand in vedere ca am de ceva timp un televizor in camera mea semiobscura, acum cateva zile mi-am pus si cablu.Nu stiu exact motivul pentru care am facut asta.Imi amintesc ca ma motivam prin faptul ca am nevoie de mai multe informatii, pe care in mod normal nu le-as solicita pe net (sau de ce le-as solicita...?). Nu m-am mai uitat la TV de vreo 2 ani.Azi insa, am procedat ca pe vremuri cand veneam de la scoala, imi puneam ceva in farfurie si ma tranteam in fata televizorului, un obicei foarte stereotip de altfel.Telecomanda inca nu are baterii, asa ca imi folosesc degetele de la picioare pentru a schimba postul fara a ma mobiliza prea mult.Stiu oricum de la inceput unde vreau sa ajung, dar fara sa constientizez, degetul meu se opreste pe un post, unde canta Superstarul Guta (de data asta fara mustata)in cadrul unei emisiuni cumva. In platou lumea se danseaza pe maneaua umflatului.Astfel, printre doua pitzi, doi indivizi la sacou si cu ''look de intelectuali'', observam si un preot, dar care sta jos (probabil avea deja artrita). Guta isi termina supermaneaua, iar prezentatoarea (o pitzi grasa si penibila la randul ei pe nume cica ''Bahmuteanca'') continua emisiunea abordandu-l pe preot, care nu pare a fi stanjenit de atmosfera foarte ''religioasa'' a platoului.Nu stiu exact ce perora preotul pentru ca analizam cadrul si vedeam cele doua pitzi zambind indobitocite, un manelist care asculta cracanat din locul sau pe canapea si cumva interesat de ce zicea preotul, la fel ca si cei doi indivizi cu ''look de intelectuali'' si care dansau pe muzica culta a ''regelui manelelor''(dupa cum il anunta si prezentatoarea).Apoi Guta este intrebat de Basescu, la care ''regele manelelor'' zice umil ca il apreciaza foarte mult dar nu pentru ca ar fi un politician bun (pentru ca asa cum recunoaste si el,Guta nu se pricepe la politica, ci doar la muzica :))), ci pentru ca i se pare un om fara fitze. Personal inteleg simpatia oamenilor indobitociti fata de oamenii care zambesc tamp.M-am lamurit.La Tv isi dau cu parerea exact acele nulitati, care au la randul lor doar cultura Tv, in timp ce oamenii care ar merita sa-si spuna punctul de vedere la Tv sunt o parte din cei pe care ii intalnesti poate in metrou si care de obicei nu-si ridica privirea din cartea pe care o au in mana.Schimb postul si astfel dau de doua pitzi care concluzionau ca omul e un mamifer pentru ca are coloana vertebrala, naste pui si ii alapteaza, dupa care isi dau seama ca si cainele si pisica trebuie sa aiba prin urmare suflet si un rai si iad al lor avand in vedere ca sunt si ele mamifere, ca oamenii.Nu vreau sa schimb postul, desi ma sperie ultragandirea acestor doua ''mamifere siliconate'', pentru a-mi da seama in ce context dezbat doua pitzi acest subiect cu iz antropologic.Astfel aflu ca dezbaterea era in cadrul unei emisiuni si ca acestor doua li se puse o intrebare cu 3 variante de raspuns, dupa ce un grup de bodyguardzi din platou le intuiau gandirea pe o anumita suma de bani.Se pare ca acestia castigau de obicei suma, iar acest lucru nu avea de ce sa para uimitor avand in vedere ca acele pitzi aveau cam acelasi nivel de cultura si inteligenta cu baietii aka ''ceafa groasa cu Naposim'' din platou.
Pauza publicitara e la fel de dramatica.Tin sa mentionez reclama la declaratii de dragoste pentru cei neinspirati, declaratie pe care o vei obtine printr-un ''simplu SMS la nr ---- cu mesajul ''Declaratie'').Teoretic ar trebui sa fie ok initiativa celor cu afacerea cu declaratiile de dragoste pentru cei neinpirati, facand cumva parte din ceea ce s-ar numi ''terapie de cuplu'',nu?:)) Acum ma intreb:daca in telefonul prietenei tale (desi se stie ca nu ai voie sa umblii in telefonul/geanta unei fete si nici sa o intrebi ce varsta are sau dioptrii, ci sa-ti asumi riscul de a te cupla cu o femeie care poate chiar se aproprie de menopauza :))) gasesti un mesaj la fel ca cel pe care i l-ai trimis tu acum o saptamana, dar de data asta cu numar necunoscut, ar trebui sa o iei pe ea la intrebari sau agentia de declaratii de dragoste pentru ca nu iti dau o garantie a originalitatii...?

Vremuri ''latinoase''

2009-10-05T12:21:00.000-07:00

Recunosc din nou ca am nevoie de muze pentru a mai posta ceva din cand in cand.Ultima mea muza a fost Eliades Ochoa.N-ati auzit de el? Nu'i bai.Nici eu n-am auzit de el pana vineri, cand am primit un mail in care mi se zicea ca am castigat un bilet pentru concertul lui din seara aceasta la Sala Palatului.Particip la multe concursuri fara a ma interesa miza pentru ca de obicei mizez ca nu am sa castig. M-am interesat sa vad ce canta nenea, desi look-ul sau latino era destul de sugestiv pentru mine.Asadar, castigasem un bilet la un concert de muzica cubaneza.
Inafara de Enrique Iglesias, care mi-a perforat si mie putin urechea in perioada gimnaziala, nu am mai avut niciun fel de contact cu muzica latino.Am sperat ca o sa gasesc pe cineva care sa-si doreasca cu ardoare sa mearga in locul meu.Imi sunasem matusa in acest scop, dar am dat de casuta vocala si incercasem chiar sa ochesc cateva batrane plictisite prin Cismigiu azi.Dar teoretic pretul biletului e cuprins intre 75 si 250 lei.Aspectul acesta mi-a starnit curiozitatea, desi nu am niciun fel de tangenta cu muzica latino si in plus nu mai stiam pe nimeni avand bilet la acelasi concert.Asadar, am mers sa vad pe ce a cheltuit lumea intre 75 si 250 lei.Cum s-ar spune, am facut pe analistul economic.M-am inarmat cu mult spirit latino si pe la ora 19 am iesit din casa spre Sala Palatului.Am incercat sa evit sa trec prin fata geamului celor de la B1 Tv, unde un nene asa-zis Nasu' intercationa cu Becali, asa ca am trecut pe langa mai multe semafoare decat necesar.Pe drum am luat cea mai interesanta cazatura la propriu.De obicei cand cad sunt luata prin surprindere, neavand timp sa incerc sa previn (adica de obicei asa functioneaza). De aceasta data preludiul a fost lung.Practic, am avut parte de cea mai anticipata cazatura din viata mea. Pierzandu-mi succesiv de vreo 3 ori echilibrul dupa fiecare incercare de a ma mentine in picioare, ca in final sa cad.Intamplarea mi-a pus blugii la incercare, pe care ii port inca din vremea pubertatii.Teoretic, nu au fost pagube si nici martori si nici nu m-am lovit.Totusi, mi-a anihilat tot spiritul latino din seara aceasta, desi recunosc ca nici nu aveam flori rosii in par si nici nu eram chiar focoasa.Incercam apoi sa-mi dau seama de ce am cazut pentru ca uitandu-ma in urma mea pe strada, nu vad niciun obstacol, apoi observ ca am siretul desfacut la un picior.Hm...bizar.E prima oara cand am cazut din cauza unui siret.Niciodata nu am crezut sireturile sirete.Intradevar, de fiecare data cand vad o persoana cu sireturile desfacute, o avizez, dar fac acest lucru intr-un mod masinal, pentru ca asa am fost invatata.De altfel, pentru mine siretul a fost mereu ceva inofensiv, bine, mai putin cel siret.:P
Cand ajung acolo, primul lucru care ma amuza e faptul ca toata lumea statea jos,ceea ce in reperele mele e destul de bizar pentru un concert.Mai erau cateva domnisoare care se trezeau din senin sculandu-se de pe scaune si miscandu-se cumva latino, dar renuntau dupa primele doua secunde.Atmosfera in sine se pare ca le debusola.In reperele mele, doar la cinema si teatru e ideal sa stai jos, in rest da-i inainte cu varicele.Mi-am amintit apoi ca Soulfly concertasera la Sala Palatului anul acesta si astfel imi imaginam rockeri stand pe scaune, eventual si cu centuri de siguranta.:))
Apoi m-a amuzat teribil faptul ca locurile din fata nici nu erau ocupate in totalitate si ca oricine se putea aseza la voia intamplarii, ceea ce ma face sa cred ca cei care au dat 250 de lei pe bilet au incercat macar sa transpire de toti banii, desi nu vad cum pentru ca putini oameni pana acum au reusit performanta de a transpira stand pe scaun.
M-am asezat foarte aproape de intrare pentru ca stiam ca intrarea mea este si iesirea mea. Prin urmare eram invaluita intr-un fel de semiobscuritate.In ''misterul'' meu de Marlon Brando in Apocalipse Now m-am trezit socializand cu paznica, care ma intreaba pe mine la un moment dat daca e pauza.Mi s-a parut amuzant acest schimb de roluri.Apoi a inceput sa-mi povesteasca de o intamplare din cariera ei la Sala Polivalenta, cand un nene pe nume ''Kenedy'' ar fi intarziat ca dirijor la un concert, iar cand a aparut a inceput sa sara pe scena ca un copil, in timp ce publicul il ovationa.Se pare ca momentul o marcase pe tanti tocmai prin faptul ca ea nu intelegea reactia publicului vizavi de atitudinea acestui omulet dubios.In sfarsit...tanti m-a lasat in pace, iar eu in plictiseala mea am sesizat un cheag de sange sub piele la varful degetului aratator.Pot sa zic, ca, ca si cazatura, cheagul de sange de pe degetul meu aratator e destul de bizar.
Dupa doua piese m-am retras, intelegand de ce nu m-am nascut in Cuba, Mexic sau Venezuela si de ce prefer eu sa ascult totusi piese despre macarale si fetite dulci din Bucuresti.

Avem di tăteeee!

2009-08-10T13:00:00.000-07:00

E cam greu sa parcurgi zona centrala sau zona regie din Bucuresti fara sa-ti umplii buzunarele de fluturase(presupun ca nu ar fi niciun tomberon in imediata apropiere si ca voi ati fi chiar eco, desi marea majoritate nu sunteti pentru ca deh...sunteti romani, iar Romania e o planeta cu propriul ei sistem solar si care se autoecologizeaza, nu'i asa?).Personal, nu refuz niciun fluturas.Ba mai mult, cand vad indivizi/individe impartind fluturasi la gura de metrou, intind prematur mana, penibila si nerabdatoare si credeti-ma ca nu are nicio legatura cu proviziile mele de hartie igienica (nu de alta, dar hartia igienica ar trebui sa fie soft).
Astazi am ajuns acasa cu patru fluturase diferite in buzunar. Unul dintre ele facea reclama la un magazin, care teoretic ar vinde ''iarba legala''.Deci in curand ar trebui sa primesc si un pliant in care se promoveaza vreun bordel, numit poate "House of joy".Viitorul suna bine.
Altul facea reclama la un fel de L.A. Ink varianta romaneasca, dovada ca Vitner(Bravo Vitner!te-a inzestrat natura cu un microscop) analizand imaginea abdomenului tatuat de pe pliant, a observat ca nu are buric.In sfarsit...sa zicem ca nu am citit bine fluturasul, care promova de fapt un soft pentru ''photoshock''.
Al treilea fluturas imi spunea de o excursie de trei zile in ''orasul de piatra'', care ar fi Balchik, adica undeva in Bulgaria.Ne promit cei de la firma ''vacantelor pline de idei'' o vizita la Gradina Botanica (eu zic sa mergeti ca in Romania s-au inchis toate Gradinile Botanice de frica plantelor carnivore tot mai agresive de cand cu incalzirea globala), o vizita la Castelul Reginei Maria (pentru tantii va fi chiar destul de incitant daca se va prezenta si garderoba reginei)si in final o ''petrecere surpriza'' (asta ca sa vedeti ca se gandesc cei de la agentie si la persoanele cu probleme cardiace).Intradevar "surprinzatoare" aceasta oferta!
Al patrulea fluturas aparea in formatul unei bancnote de 1.000.000 euro.Am intins mana cu mai mult patos decat de obicei.Pe ea scria "Aceasta nu este o bancnota legala".Deci astia cu bancnota, spre deosebire de agentia de voiaj careia ii place sa-si ''surprinda'' clientii, nu au compasiune pentru cei de inima slaba.Pe spatele ei, citesc : "O intrebare de un milion de euro:Vei merge in rai?".Nu, nu era un concurs. Imi pare rau.Si mie imi place sa dau cu zarul, dar dumnealor nu ofera de fapt niminui aceasta suma pentru raspunsul corect, ci iti propun sa-ti salveze sufletul pentru ca zicea Matei "Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?". Tot de pe ''bancnota'' am citat si asta, iar Matei sigur nu e colegul meu de gradinita care imi manca sandwich-urile.In vreo 10 randuri acestia fac apel la constiinta noastra pentru ca suntem pacatosi ca in final sa ne roage sa ne pocaim si ne ofera si un site, un numar de telefon.(Multumesc! Sa vad cum decurge sesiunea mea de toamna si daca o sa simt ca nu am fost destul de luminata in momentele de cumpana, cred ca o sa recurg la voi.)
La cat mai multe fluturase!

Nu va cumparati ipod!

2009-07-09T16:40:00.001-07:00

Din simpatie pentru voi, nu ca as fi eu foarte ofticata, am decis sa scriu un post prin care sa incerc sa va conving sa nu le marim celor de la Apple bugetul, cel putin nu cumparand ipod-uri.
Experienta personala cu aceasta mica inginerie snoaba, numita ipod, m-a dezamagit atat de mult, incat, desi e ora (nu chiar cea mai buna ora pentru o gramatica/ortografie reusita), nu ma pot abtine sa nu ma exteriorizez ca deh...doar blog-ul e si un mod de eliberare a refularilor :)).
''Drama'' mea a inceput in octombrie anul trecut.Fiind melomana, mi-am zis ca ideea de a-mi cumpara un ipod e un ''must'', desi in Somalia lumea inca moare de foame.Mi-am amintit apoi ca am fost printre primele persoane de la mine din oras care au avut mp3, daca nu cumva eu le-am prezentat aceasta tehnologie :)) ca eram deseori intrebata ce era obiectul din mana mea, iar eu le explicam ca e o chestie ceva mai avansata decat cd player-ul, de care erau si ei saturati.In sfarsit...De la mp3 la ipod, mai era o treapta, cea a mp4-ului.Eu am sarit-o.De fapt am facut abstractie de pret ,desi pe tata nu il cheama Tiriac si mi-am cumparat ipod classic cu un hard de 80 Gb.Hai ca stiti generatia...M-am jucat eu cu el vreo doua luni, dupa care s-a stricat fara a fi supus unor conditii meteorologice nefavorabile, sau actiuni de nu stiu ce natura. Am incercat o resurscitare ''softwareica", dar nu a functionat.M-am prezentat deci la un service.Din fericire ipod-ul meu era inca in garantie.Am fost sunata peste cateva zile sa merg sa-l ridic din service.Cand ajung acolo aflu ca de fapt primesc altul nou, in schimbul celui stricat.Nu ma putea deranja asa ceva :P.Asta s-a intamplat acum o luna pentru ca mi-a luat ceva timp pana sa ma mobilizez si sa-mi duc ipod-ul la reparat, desi ''sufeream'', dar comoditatea dicteaza. :))Acum cateva zile m-am reintors la service cu al doilea ipod din acelasi motiv. S-a uitat baietelul de acolo la el vreo cateva secunde, dupa care imi scrie o fisa prin care mi se va da un alt ipod in schimbul celui stricat, adica un al treilea ipod, pe care il voi primi zilele urmatoare.Cui ii povestesc intamplarea mea cu ipod-urile, rade de mine.Eu as rade de cei de la Apple.Se pare ca niciunul din ipod-urile care ajunge in service nu mai poate fi reparat, ci doar inlocuit cu altul nou.Foarte interesant.Apoi un ipod, sau cel putin ale mele, tine mai putin decat o pereche de casti.Prin urmare si pe cel pe care il voi primi zilele urmatoare il voi mai folosi maxim doua luni, dupa care voi merge din nou la service pentru a primi altul nou. Teoretic, asta nu ar trebui sa ma deranjeze daca as avea certitudinea ca voi primi ipod-uri toata viata.Problema consta totusi in garantie, care nu e chiar unlimited.

Cand se stinge lumina

2009-06-25T12:13:00.000-07:00

Vreau sa zic ca mi-a venit foarte greu sa dau un titlu pentru acest post. De fapt in momentul in care scriu asta, nici nu am un titlu in minte.Ideea e ca aflandu-ma in seara asta intr-o sala de cinema, m-am amuzat pe seama unor chestii si mi-am propus sa vi le impartasesc. Avand in vedere ca incerc sa compensez faptul ca nu am reusit niciodata sa merg la TIFF (care dupa parerea mea, e cel mai bun festival de film de la noi), merg cam la toate festivalurile de film din Bucuresti.Deci azi m-am trezit in mana cu un bilet la fest. de film asiatic, plus o carte inclusa in pret.Daca sunteti avizi de a va face o biblioteca cu eforturi financiare minime si puteti face abstractie de calitatea continutului, sa stiti ca tocmai v-am dat un pont.

N am niciun chef sa va povestesc ce am vizionat, desi filmul nu a fost rau, dar cliseic pe ici pe colo, gen presarat cu proverbe asiatice si alte cele. Am facut si asa o introducere prea lunga si vroiam pana la urma sa va vorbesc de cat de amuzanta mi se pare reactia celor care intra intr-o sala de cinema in timpul filmului. Se stie ca nu putem vedea in semiobscuritate decat dupa cateva secunde.Personal, mi-am facut un obicei in a-mi indrepta privirea spre usa salii cand o aud deschizandu-se doar ca sa ma amuz pe seama celor care intra si evident nu vad nimic.Bineinteles, ca odata cu aparitia telefonului mobil si lanterna a fost subtituita, la fel cum servetelele au luat locul batistelor si asa mai departe.Deci prima lor reactie este sa-si scoata telefonul din geanta, dar cum lumina emanata nu are o raza mai mare de 5 cm, nu ii ajuta cu nimic.Dar eu din nou ma amuz. Sunt si persistenti pe deasupra si nu se opresc la usa pt a asimili lumina, ci continua sa parcurga sala atingand accidental ceilalti spectatori si cerandu-si din doua in doua secunde scuze.Eu am avut candva o intamplare amuzanta cu o tanti, care m-a speriat pentru ca eram concentrata asupra filmului si ea incerca sa atinga locul meu pt a vedea daca e ocupat.Imi venea sa rad teribil pt ca s-a speriat si ea cand m-a simtit miscandu-ma, iar expresia fetei ei era pt mine de-a dreptul ilara.

Astazi o amica ma astepta in sala.Am ajuns la 5 minute dupa ce filmul incepuse si am inaintat foarte putin, dar la un moment dat se pare ca m-am oprit fix langa ea si ca ma uitam in gol, iar ea ma striga si eu nu reactionam.:)).Cand am iesit din sala, mi-am scos sticla de apa din geanta si nu intelegeam de ce se uita stupefiata spre sticla.Mai apoi ma intreaba daca din aceeasi sticla am baut si in sala si i-am zis ca da, dar ca nu ii intelegeam intrebarea.Imi explica apoi cum in timpul filmului, din cauza proiectiei, se creea iluzia optica ca as bea dintr-o sticla imensa si cum se amuza ea pe seama asta.Am mustrat-o pt faptul ca nu m-a avizat.Imi place sa ma amuz de cate ori am prilejul.

''Memento'':mai mult decat un film...un exercitiu al mintii

2009-06-18T14:53:00.000-07:00

Fiind in sesiune, am zis ca ar fi momentul ideal pentru mine sa refuz sa ies din casa pe motiv ca invat, dar sa vad filme in schimb, filme pe care nu am avut inca ocazia sa le vad pana la recenta mea varsta 21 de ani.

Desi nu cred ca sunt in masura sa fac recomandari pentru ca Alex Leo Serban, Andrei Gorzo si altii va ofera deja de ceva timp recomandari mult mai acreditate pe agenda.liternet.ro sau cinemagia.ro, etc.Totusi o sa fac abstractie de faptul ca nu sunt chiar acreditata si o scriu postul asta despre cel mai recent film pe care l-am vazut...acum 5 minute mai exact. Pana la urma e alegerea voastra sa cititi sau nu ce debitez eu aici.

Filmul a fost facut sau promovat in 2000. Cum nu stau nici eu prea bine cu memoria, ca si eroul filmului, nu imi amintesc ce s-a intamplat in 2000, nici pe plan cinematografic, nici pe plan personal. E posibil deci ca eu sa vorbesc aici despre un un film arhicunoscut si sa fiu penibila prin urmare. Imi asum acest risc.

Spuneam in titlu ca ar fi un exercitiu al mintii si asta din cauza faptului ca personajul, in urma unui accident, se pare ca sufera de memorie de scurta durata, dar sustine ca isi aminteste totul pana la accident. Accidentul s-ar datora incercarii sale de a-si salva sotia atacata. Astfel, pe tot parcursul filmului, vom vedea un Leonard, care detesta sa i se zica ''Lenny'', incercand, in pofida ''conditiei'' sale de amnezic, sa gaseasca asasinul sotiei sale (daca intradevar a fost asasinata) si sa se razbune. Poate ca filmul nu ar fi un exercitiu al mintii pentru noi, daca nu am vedea 80% din film doar perspectiva unui amnezic, care nu se considera amnezic. Apoi, regizorul merge pe metoda derularii actiunii backwords. Cred ca data viitoare cand voi viziona filmul, voi incerca sa-l vad de la coada la cap ca sa-mi dau seama daca ar avea mai multa logica, pentru ca in sinea mea, am sentimentul ca alegerea regizorului nu a fost chiar prost inspirata, in pofida faptului ca filmul e si asa confuz prin faptul ca vedem scene repetandu-se.

E un film care se vizioneaza seara pentru ca oricat de obosit/a ai fi, e imposibil sa nu-ti mentina captata atentia. As zice chiar ca o tine capatata tocmai pentru ca stimuleaza orgoliul spectatorului, care nu se va culca linistit daca nu va intelege ce s-a intamplat de fapt sau eu cel putin nu as face asta :)). Din punctul acesta de vedere, ''Memento'' imi aminteste putin de ''Masinistul'' (un alt film care trebuie vazut, daca nu ati avut inca prilejul). Faptul ca eroul obinuieste sa-si tatuaze diferite informatii pe corp sau sa pozeze persoanele pentru a retine sau mai bine zis ''trai'', pentru ca oricum nu poate retine nimic, e doar un laitmotiv, la fel ca si replica sa stereotipa :''you see...i have this condition''.Dar aceste clisee, la care se adauga faptul ca eroul e un tip inteligent, face ca actiunea sa nu stagneze, el afland lucruri noi,dar pe care nu le poate asimila mai mult decat cateva minute. Inclusiv, meseria sa este un atipica si interesanta, el fiind investigator in ceea ce americanii ar numi ''confidence trick''. Mai exact, pana sa se imbolnaveasca, acesta lucra la o agentie de asigurari de sanatate, iar responsabilitatea sa consta in verificarea veridicitatii anumitor cazuri. Unul dintre cazurile pe care le investigase, fusese si cel al unui barbat care suferise aparent de aceeasi problema de sanatate cu care se confrunta eroul acum, dar pe care l-a crezut mai degraba ipohondru. Astfel, pe parcursul filmului Lenny (cred ca si mie mi-ar fi placut sa-l agasez daca as fi avut un rol in film :))) isi aminteste de acest barbat, spre final punandu-se chiar el sub semnul intrebarii asupra veridicitatii propriei probleme.

De asemenea, daca sunteti genul celor pasionati de replici-de-dat-pe-spate, din nou va recomand ''Memento''. Scenariul este foarte bun. Trece de la replici filozofice gen ''just because there are things that i don't remember, it doesn't mean my actions are meaningless'' sau ''how am i supposed to heal if i can't feel time'' la replici care ar starni mai degraba rasul decat compasiunea pentru amnezic:''i'm sorry i don't remember you.it's nothing personal'' sau "what am i doing?oh, yeah...i'm chasing a guy.Oh no! He's chasing me."

Mai folositi batista?

2009-06-10T02:43:00.000-07:00

Recent racise o colega de apartament si prin urmare, a ales sa umble cu sulul de hartie igienica dupa ea. Poate ca faptul nu ar fi fost atat de amuzant pentru mine, daca hartia ei igienica nu ar fi fost mov. In sfarsit, eu sunt pentru hartia igienica alba, dar gusturile si culorile nu se discuta. Astfel mi-am amintit de batistele din copilarie. Servetelele si chiar si hartia igienica (de orice culoare) erau cam high standard pe atunci pentru ca erau de unica folosinta. Asa ca parintii nostrii preferau sa ne spele batistele, care urmau apoi a fi calcate si plasate in buzunarele hainelor noastre. Imi amintesc ca mama ma intreba de fiecare data iarna cand ieseam din casa daca mi-am luat batista, asa cum m-ar fi intrebat daca mi-am luat fular.

Nu as vrea sa spun ca batistele erau preferate doar din motive financiare, pentru ca ele reprezentau si un accesoriu la un moment dat. Daca mai tineti minte sacourile cu buzunare speciale pentru batiste...Batistele respective nu erau niciodata folosite, dar trebuie sa fie prezente in outfit-ul persoanei respective pentru a induce nu-stiu-ce. Sunt sigura ca Hilary Clinton avea acasa un dulap doar de batiste.

Eu le alegeam din casa pe cele mai frumoase. Daca aveau si initiala numelui meu pe ele, ce mai...eram cool. Uneori ma mai ciocneam de refuzul mamei cand nu ma lasa sa iau o anumita batista pe motiv ca era noua sau o folosim doar la ocazii speciale.

Daca acum trebuie sa-mi verific pantalonii de fituici cand ii pun in masina de spalat, candva trebuia sa-i verific de batiste. Practic, noi umblam in buzunare cu secretii nazale trecute intr-o alta stare de agregare.

Si poate ca suntem noi mai ''trendsetteri'', dar ''generatia veche'' inca le apreciaza. Astfel, daca mergeti intr-o duminica friguroasa prin parc, ii veti vedea scotocindu-se prin cele mai intunecate buzunare ale unui sacou mai vechi de 30 de ani si scotand o batista care a venit odata cu sacoul pe vremea cand se faceau superoferte.

Me, myself and I... daca va spune ceva

2009-06-08T07:52:00.000-07:00

Dupa o oarece perioada in care n-am mai postat, trebuie sa recunosc ca imi vine cam greu sa fac o introducere.
In sfarsit...am decis sa va impartasesc, de fapt nu va impartasesc nimic, pentru ca sunt sigura ca si voi ati remarcat.Ma refer la tendinta noastra de a nu fi capabili de a ne asculta interlocutorul. La psiholog n-am fost niciodata, desi recunosc ca am avut nevoie, am avut nevoie sa fiu ascultata si poate si de o terapie :)), dar acest aspect nu are prea mare legatura cu ceea ce vreau eu sa va spun. Stiu ca acum ma contraziceti cel mai probabil, zicand ca aveti capacitatea de a asculta si atunci o sa va sugerez sa va ganditi la momentele in care vi s-a intamplat voua sa nu fiti ascultati.
Nu folosesc acest post ca sa ma plang, pentru ca din pacate nici eu nu stiu sa ascult, ci ca sa aduc putin in lumina acest aspect.
De cate ori nu ti s-a intamplat sa-i povestesti ceva unui prieten, ca imediat dupa ce ti-ai incheiat fraza (sau mai rau:ai fost si intrerupt), acesta sa inceapa la randul lui o propozitie in care pronumele folosit e tot la persoana I? Bineinteles ca nici tu nu poti fi in aceasta situatie mai prejos, iar ceea ce are el sa-ti zic va trece pe langa urechile tale, urmand sa te dai la randul tau din nou ca exemplu.E o conversatie poate inutila, pentru ca atat tu, cat si interlocutorul tau vreti sa transmiteti ceva, dar de fapt nici unul dintre voi nu asimileaza ce ii zice celalalt tocmai pentru ca nu e vorba despre propria persoana si invers. Intradevar, nu toate conversatiile decurg astfel, dar cele mai ieftine nu fac exceptie. Nu-i asa ca v-ar placea ca prietenul respectiv sa va acorde intreaga sa atentie si sa nu se mai dea ca exemplu dupa fiecare fraza a ta, ci mai degraba sa-si dea cu parerea vizavi de ceea ce i-ai zis tu? Dar nu-i asa ca si tie iti vine greu sa-i acorzi intreaga ta atentie?Consideri ca nu te priveste sau ca e mult mai interesant cazul tau. Poate situatia e asemanatoare celor din scoala primara, in care eram atat de nerabdatori sa ne citim compunerea, astfel incat, pana ajungea la noi, nu asimilam mai nimic din compunerile celorlalti, asteptand apoi un fel de reactie fata de ceea ce am scris, care nu avea sa apara din aceleasi motive pentru care nici noi nu am reactionat.
Ma gandesc ca motivul acestei indiferente fata de ceea ce are celalalt de zis, se datoreaza narcisismului sau egocentrismului din noi. Poate daca am face putin abstractie de noi uneori, am intelege mai multe si poate ca daca si interlocutorul nostru ar uita putin de propria persoana, am conversa cu mai multa placere.Dar acesta pare un compromis, pe care nu e nimeni dispus sa si-l asume.Prin urmare, noi vom vorbi in continuare despre noi, interlocutorul va face la fel si iata socializarea!
Eu va propun si un ''exercitiu'':sa zicem ca in urmatoarele minute te decizi sa-i povestesti unui prieten de exemplu situatia ta in sesiune, sa-i spui ca nu ai invatat pentru examenul de saptamana aceasta si ai sa vezi ca aceasta informatie va trece pe la urechile sale si astfel va simti nevoia sa-ti zica situatia sa scolara, fara poate a face vreun comentariu util cu privire la a ta.Dar poate ca nici tu nu ai un comentariu util pentru situatia sa si nu poti face altceva decat sa te plangi de tine.
Am atasat jos versurile piesei de mai sus, de la Poisonblack, ''Me, myself and I''. Momentan e ce am gasit mai bun pentru a empatiza indiferenta nostra sau ce o fi...

Enough about you, let's talk about me
My ego refuses to hear or see
To be distressed by your reality

Don't give a fuck about you, it's all about me
I know I control the struggle to be pseudo-free
to keep loss at arms' length
to make you bow and bend

So come and get me babe
Come invade my mind
Chew and tell me what my shit tastes like
So come and take me babe
Are you of my kind?Laughing in denial when the end is nigh

Enough about you, let's talk about me
My disastrous lies will make you bleed for me
And I will lure you into my reality
Don't give a fuck about you, it's all about me
For I am the big star and you're just a wanna-be, wanna be

Culturistul din metrou

2009-05-08T15:37:00.000-07:00

Jokebox, multumesc ca m-ai sesizat!Intradevar nu am mai postat de ceva timp si asta din cauza faptului ca asteptam o muza.Intamplator chiar azi a aparut si muza mea, dar sub o forma neasteptata, adica in pielea unui culturist foarte penibil.

Recunosc ca astazi am vazut pentru prima oara un culturist, dar sincer nu cred ca voua vi se intampla sa vedeti culturisti pe strada.Imi amintesc ca ma intrebam cand eram copil cu dinti de lapte, vazand la televizor acei oameni alcatuiti parca doar din muschi, cum arata avand mai mult decat un slip pe ei.Astfel de intrebari nu ma mai preocupa la ora actuala, dar mi s-a satisfacut azi curiozitatea.

Bineinteles, individul era foarte mandru de ce acumulase pana la acea varsta, adica muschi.Prin urmare, trebuia sa-si etaleze bogatia corporala.Astfel, stiind ca urmeaza sa coboare la prima statie, el se va ridica de pe scaun mult mai devreme decat necesar si se va opri de fapt undeva pe la mijlocul distantei dintre cele doua usi paralele ca sa il poate admira orice fata si invidia orice baiat din metrou.Daca e necesar sa fiu sincera, o sa zic ca nu am ramas indiferenta, dar din pacate nu m-ar fi impresionat nici daca se dadea cu feromoni.Ma uitam stupefiata spre nene, ca si ceilalti din metrou.Nu-mi venea sa cred!Omul se deplasa cu dificultate din cauza pachetelor de muschi de pe corpul sau, asta ca sa nu mai zic ca mainile erau la oarece distanta de corp. Si picioarele aveau tendinta sa devieze.Nu m-am sfiit nici sa-l analizez ca pana la urma toata lumea din metrou facea asta pe ideea ca il admira. Asa am observat ca i se vedeau chiar si venele mult mai accentuat decat normal.Si atunci ma intrebam de ce e individul atat de mandru de el, caci mie mi se parea chiar deformat sau poate nu funtioneaza la mine estetica lui. Apoi culturistul se pare ca nu poate purta decat haine mulate, care sa-i puna pana la urma si mai mult in evidenta muschii. E un tip cu o figura dura pentru ca asa e cool si nu se uita in jur cand merge.

Intamplator cobor si eu unde coboara culturistul si tot intamplator merge in fata mea. Daca initial imi venea sa rad de el, acum imi venea sa rad vazand reactia oamenilor pe langa care trecea. Nu era persoana care sa nu intoarca capul. Cei mai multi radeau, insa doar dupa ce treceau de el ca doar nu am vrea sa suparam un nene fioros. Individul insa mergea foarte degajat, desi cu privirea sa periferica surprindea toate aceste reactii, dar asta era si ideea, caci altfel care ar fi fost rostul atator ore de sala si pastile? Nici o creasta in cap de 1 m nu i-ar fi facut atata reclama la metrou cat pachetele de muschi. Deci m-am gandit sa-i dau si Angelinei Jolie acest pont ca e actrita buna si merita un promo bun. Plus ca ar arata si mai bine tatuajele ei.

Am inteles azi si de ce nu vazusem pana acum culturisti.Vreau sa zic ca si eu daca as fi culturista, as tine mortis sa am o masina personala cu care sa ma deplasez si pe distante de cativa metrii, eventual si o asistenta la dispozitia mea, caci ''beauty'' is a price.

Nu ne uităm cu părinții la televizoare...

2009-03-07T17:03:00.000-08:00

decât atunci când trebuie să le cumpărăm.

După fiecare scenă de sex pe care mă văd vizionându-o cu mama, îmi promit că nu o să mă mai uit niciodată cu ea la televizor.

Nu cred că sunt paranoică. Nu am cunoscut încă pe nimeni care să se poate uita detașat la o scenă de sex de față cu părinții. Interesant e totuși faptul că mama privește detașată sau cel puțin disimulează detașare. Eu, în schimb, stânjenită fiind, încep să debitez cele mai neinspirate lucruri pe moment care să ne distragă atenția de la tv. Iar dacă reușesc să schimb postul întâmplător (gen mă așez întâmplător pe telecomandă), e chiar genial.

Mă îndoiesc că mama nu a sesizat cum se sincronizează recitalul meu penibil cu scena în desfășurare. Toate întâmplările mărunte, fără nicio semnificație, din ziua respectivă se văd relatate fix în momentul cu pricina, iar când pricina și-a atins punctul terminus, pot să respir ușurată. Apoi să sper că nu v-a mai urma o altă scenă de sex și să cred cu un fel de naivitate că mama nu și-a dat seama că tocmai fusese o scenă de sex cât eu o țineam de vorbă.

Dar am decis: cu părinții nu merg la cinema, nu mă uit la tv.