Dialog: eu ma auzeam pe mine. ea se auzea pe ea.

Poate mai trista decat incompatibilitatea in cupluri, este cea dintre un parinte si un copil. Nu exista urmatoare relatie, nu exista cineva mai bun.

Mi-am facut o lista de lucruri pe care nu pot sa le fac cu mama mea. Ignor uneori lista doar ca sa-mi confirm inca odata ca lista are dreptate. Ma frustrez. Fortez un dialog. Se arata necunoscuta si necunoscatoare situatiei. Eu ma aud pe mine, ea se aude pe ea. E in regula. Si ea are lista ei.

Happy socks Giveaway

http://bit.ly/Y4aknQ  

Along with the flaws of contemporary society

I haven't been much of a human these days.

Futile

Sometimes I write to you messages I never intend to send.

''Eroare'' în pixeli

Eroare

Mi-e foarte greu să mă trezesc dimineața din pat, în mare parte din cauză că nici după 24 de ani nu am înțeles pentru ce anume o fac. Nu mi-am asigurat niciodată existența. Dacă mi-am câștigat vreodată singură banii, cel mai probabil i-am cheltuit recompensându-mă. Uneori îmi vine să râd gândindu-mă că cineva chiar a investit în educația mea. Unul dintre motivele pentru care nu aș face copii e ca aș încerca sa realizez prin ei tot ceea ce eu nu am fost în stare să fac, ca apoi să le pot reproșa că au fost cea mai proastă investiție.

Teoretic, până acum ar fi trebuit să-mi dezvolt abilitățile ce urmau să-mi facă viața suportabilă. Eu, însă, mi-am pierdut timpul încercând să-mi dau seama care sunt acele abilități. Incep să mă panichez. Mă simt  contracronometru. Așa că încerc să învăț să jonglez, să sar coarda, să fac pe clovnul, orice doar ca să-mi dovedesc că mă pricep la ceva. Dar nu mai e timp de hobby-uri. Hobby-urile sunt activitățile recreative ale celor care sunt deja buni la ceva și pot să-și hrănească stomacul cu asta.

Refuz tot mai mult să am legături sociale. Nu mai știu să râd și nu vreau să râdă alții de mine.

Pentru câteva ore am avut o stare de bine, să-i zicem fericire. Habar n-am ce a cauzat-o. Creierul meu nu mai produce serotonină de ceva vreme. Apoi m-am panicat. Zâmbeam tâmp și aprobam toate neroziile din jurul meu. Eram la rândul meu năroadă.

Reformulare identitară

De 3 luni trăiesc printre oameni din toate colțurile lumii. Cred că am început să mă reperez în termeni de naționalitate. Limba mea maternă îmi dă o notă de mister. Scot sunete nereproductibile, însă pline de însemnătate. Dar, evident, semnificația lor e accesibilă doar celor care cunosc limba română. La rândul meu, mă simt exclusă din protocolul celor care vorbesc o limbă, ce pentru mine e la fel de descifrabilă ca și lătratul câinelui din curte.


Ne adulăm reciproc pentru proveniența noastră, deși nu avem niciun merit în acest sens. Ne zâmbim când ne întâlnim pe holuri/străzi, pentru că aici nu există rasism, decât interculturalitate și poate puțină ipocrizie. Și trebuie să vorbesc frumos despre țara mea. Orice străin e un potențial turist. Plus, cu cât țara mea e mai interesantă în ochii lor, cu atât eu voi părea mai cool în noul și cosmopolitul meu cerc de prieteni. Fac cea mai bună promovare turistică. Mulți nici nu au auzit de țara mea, dar acum vor chiar să o și viziteze.

Gata, mi-am făcut datoria față de țară, iar între timp am aflat și cine/ce sunt. Sunt româncă. Acum cred că o să ma învelesc într-un steag și o să mă culc. A fost o zi grea.

Naționalism

Ne place să vedem cum sportivii români transpiră, se schimonosesc, epatează, iau medalii doar ca să facă România să pară un loc mai bun.

Gimnastele stârnesc în noi un orgoliu nejustificat în a fi români. Dar tot româncele sunt și prostituatele Europei sau nu primesc bronz când își desfac cracii în fața clienților? Păcat, am fi fost și mai naționaliști.

Normalitate

Meditație în supă pentru blog-ul http://vorbensupa.tumblr.com/ .

Daca l-ai întâlni pe D-zeu..

 Acest filmuleț poate părea amuzant și chiar este: doi bătrânei care își verbalizează idiosincraziile despre D-zeu. Îngrijorător e faptul că ei reprezintă o majoritate în România.

 Filmuletzul se încheie cu replica unuia dintre cei doi bătrâni, care afirmă că nu ar face nimic altceva decât ceea ce i-ar spune D-zeu. Eu nu pot să mai zic decât că mă bucură faptul că acești credincioși nu-l prea întâlnesc pe D-zeu.