De ceva timp nu mai este coadă la înghețată. Azi în fața mea era doar un bătrân, ținând în mână un casetofon din care răsuna ''varaaaaaaaaa asta am să mă indragostesc'' . La vreo 20 m distanță, două adolescente dansau pe melodia optimistă ce se auzea din casetofonul bătrânului. Vremea de afară, însă, sugera că ar fi deja cam târziu pentru o îndrăgostire de o vară.
În timp ce vânzătoarea, stimulată și ea emoțional de mesajul piesei, iniția o discuție cu bătrânul pe tema iubirii, eu mă întrebam dacă ar fi indicat să-mi mai cumpăr înghețată. Dârdâiam de frig cu tricoul de vară pe mine, dar apoi, mi-am zis că s-ar putea să fie ultima înghețată.
Recunosc că am omis să menționez că mă aflu în nordul țării, dar toamna de aici pleacă.
* unul din acele posturi banale care semnalează melancolic că a venit toamna, plecând, în acest caz, de la ideea că nu consumi înghețată decât vara
