Au apărut la un moment dat niște nihiliști care au zis ''NU!'' la orice, mai puțin la nihilism.
Poporul i-a crezut posedați de diavol. Era împotriva naturii umane să te razvratesti. Nihiliști erau, așadar, inumani și diabolici.
Cu timpul însă, poporul s-a simtit empatizat. Ba chiar le plăcea acest ''NU!'', deși ei nu aveau niciodată curajul să-l pronunțe.
Prin urmare, nihiliști erau acum oameni, ''oameni buni'', pentru că ei aveau curajul să pronunțe acel ''NU!''. Animați de negarea lor vehementă, poporul a început să-i confunde cu liderii. Dar ei nu aveau să se bage niciodată în treburile țării. Astfel, poporul se simțea mințit.
Așa că au vrut să-i facă să plătească pentru acest ''vandalism''. I-au acuzat de un delir de competență și demagogie.
Și astăzi nihilistul este confundat cu liderul. Poporul încă nu a înțeles că nihilistul vrea să se conducă, nu vrea să conducă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu