Trec pe lângă locul pe care mult timp l-am evitat. Nu știu dacă am ajuns în punctul în care să-mi amintesc de mine ca fiind ilară pe atunci, dar intuiesc că eram. Acum doar îmi încrețesc fruntea când văd colțul de stradă,unde ne certam într-o seară pe care mă încăpățânam să mi-o imaginez cu totul altfel. Probabil din cauza asta concluzionez că mi se întâmplă doar lucruri așa...imprevizibile.
Apoi cobor la metrou în timp ce se scurge ploaie de pe mine. Niciun meteorolog nu mă poate convinge că în seara asta a nins. Va trebui să mă chinui acasă să descifrez ce scrie pe notițele mele plouate. Mă plimb de la un capăt la celălalt al peronului convinsă că voi prinde ultimul metrou. A venit. Știu că în câteva minute metroul asta nu va trece departe și de zona apartamentului unde cu două seri în urmă mi-am uitat un pulovăr și un optimism nejustificat, dar merg mai departe. Mă duc acasă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu