Mică de înălțime, plinuță și cu, probabil, foarte puțină încredere în sine, stă undeva între raftul de brânză și cel de mezel al unui supermarket de cartier. Arată ridicol și pare să fie conștientă de asta. Poate că in momentul ala se gândește cu groază la posibilitatea ca tipul,care oricum nu o place, ar vedea-o acolo, cu hainele alea ce îi pun în evidență excesul de greutate și pălăria penibilă, pe care, conform contractului,trebuie să o poarte.
Are o privire plictisită și te îndeamnă să te servești cu feliile de paine cu branza de pe platoul pe care îl ține în mâini. E acolo ca sa te convinga sa cumperi, nu e un gest filantropic. Pe nimeni, insa, nu tentează feliile ei de pâine. Sunt lacto intoleranți față de oferta ei. Asa ca majoritatea o ignoră, aceeași majoritate care scandează în Piața Universității că mor de foame.
Printre primele valori care ne sunt inoculate e și cea de a avea un job. Astfel, reprezinți un potențial eșec din moment ce nu îți câștigi singur existența. Dar de ce a avea un job, chiar si atunci cand te minimizează și te face să te simți umil, este considerat o performanță?
MecJugul este important daca nu vaca nu da lapte e ca si moarta pentru tine. Iar noi nu suntem altceva decat animale crescute pentru a sta in tarc 30 de ani dupa care sa moara impliniti ca nu au facut nimic
RăspundețiȘtergere