Din simpatie pentru voi, nu ca as fi eu foarte ofticata, am decis sa scriu un post prin care sa incerc sa va conving sa nu le marim celor de la Apple bugetul, cel putin nu cumparand ipod-uri.
Experienta personala cu aceasta mica inginerie snoaba, numita ipod, m-a dezamagit atat de mult, incat, desi e ora (nu chiar cea mai buna ora pentru o gramatica/ortografie reusita), nu ma pot abtine sa nu ma exteriorizez ca deh...doar blog-ul e si un mod de eliberare a refularilor :)).
''Drama'' mea a inceput in octombrie anul trecut.Fiind melomana, mi-am zis ca ideea de a-mi cumpara un ipod e un ''must'', desi in Somalia lumea inca moare de foame.Mi-am amintit apoi ca am fost printre primele persoane de la mine din oras care au avut mp3, daca nu cumva eu le-am prezentat aceasta tehnologie :)) ca eram deseori intrebata ce era obiectul din mana mea, iar eu le explicam ca e o chestie ceva mai avansata decat cd player-ul, de care erau si ei saturati.In sfarsit...De la mp3 la ipod, mai era o treapta, cea a mp4-ului.Eu am sarit-o.De fapt am facut abstractie de pret ,desi pe tata nu il cheama Tiriac si mi-am cumparat ipod classic cu un hard de 80 Gb.Hai ca stiti generatia...M-am jucat eu cu el vreo doua luni, dupa care s-a stricat fara a fi supus unor conditii meteorologice nefavorabile, sau actiuni de nu stiu ce natura. Am incercat o resurscitare ''softwareica", dar nu a functionat.M-am prezentat deci la un service.Din fericire ipod-ul meu era inca in garantie.Am fost sunata peste cateva zile sa merg sa-l ridic din service.Cand ajung acolo aflu ca de fapt primesc altul nou, in schimbul celui stricat.Nu ma putea deranja asa ceva :P.Asta s-a intamplat acum o luna pentru ca mi-a luat ceva timp pana sa ma mobilizez si sa-mi duc ipod-ul la reparat, desi ''sufeream'', dar comoditatea dicteaza. :))Acum cateva zile m-am reintors la service cu al doilea ipod din acelasi motiv. S-a uitat baietelul de acolo la el vreo cateva secunde, dupa care imi scrie o fisa prin care mi se va da un alt ipod in schimbul celui stricat, adica un al treilea ipod, pe care il voi primi zilele urmatoare.Cui ii povestesc intamplarea mea cu ipod-urile, rade de mine.Eu as rade de cei de la Apple.Se pare ca niciunul din ipod-urile care ajunge in service nu mai poate fi reparat, ci doar inlocuit cu altul nou.Foarte interesant.Apoi un ipod, sau cel putin ale mele, tine mai putin decat o pereche de casti.Prin urmare si pe cel pe care il voi primi zilele urmatoare il voi mai folosi maxim doua luni, dupa care voi merge din nou la service pentru a primi altul nou. Teoretic, asta nu ar trebui sa ma deranjeze daca as avea certitudinea ca voi primi ipod-uri toata viata.Problema consta totusi in garantie, care nu e chiar unlimited.
Experienta personala cu aceasta mica inginerie snoaba, numita ipod, m-a dezamagit atat de mult, incat, desi e ora (nu chiar cea mai buna ora pentru o gramatica/ortografie reusita), nu ma pot abtine sa nu ma exteriorizez ca deh...doar blog-ul e si un mod de eliberare a refularilor :)).
''Drama'' mea a inceput in octombrie anul trecut.Fiind melomana, mi-am zis ca ideea de a-mi cumpara un ipod e un ''must'', desi in Somalia lumea inca moare de foame.Mi-am amintit apoi ca am fost printre primele persoane de la mine din oras care au avut mp3, daca nu cumva eu le-am prezentat aceasta tehnologie :)) ca eram deseori intrebata ce era obiectul din mana mea, iar eu le explicam ca e o chestie ceva mai avansata decat cd player-ul, de care erau si ei saturati.In sfarsit...De la mp3 la ipod, mai era o treapta, cea a mp4-ului.Eu am sarit-o.De fapt am facut abstractie de pret ,desi pe tata nu il cheama Tiriac si mi-am cumparat ipod classic cu un hard de 80 Gb.Hai ca stiti generatia...M-am jucat eu cu el vreo doua luni, dupa care s-a stricat fara a fi supus unor conditii meteorologice nefavorabile, sau actiuni de nu stiu ce natura. Am incercat o resurscitare ''softwareica", dar nu a functionat.M-am prezentat deci la un service.Din fericire ipod-ul meu era inca in garantie.Am fost sunata peste cateva zile sa merg sa-l ridic din service.Cand ajung acolo aflu ca de fapt primesc altul nou, in schimbul celui stricat.Nu ma putea deranja asa ceva :P.Asta s-a intamplat acum o luna pentru ca mi-a luat ceva timp pana sa ma mobilizez si sa-mi duc ipod-ul la reparat, desi ''sufeream'', dar comoditatea dicteaza. :))Acum cateva zile m-am reintors la service cu al doilea ipod din acelasi motiv. S-a uitat baietelul de acolo la el vreo cateva secunde, dupa care imi scrie o fisa prin care mi se va da un alt ipod in schimbul celui stricat, adica un al treilea ipod, pe care il voi primi zilele urmatoare.Cui ii povestesc intamplarea mea cu ipod-urile, rade de mine.Eu as rade de cei de la Apple.Se pare ca niciunul din ipod-urile care ajunge in service nu mai poate fi reparat, ci doar inlocuit cu altul nou.Foarte interesant.Apoi un ipod, sau cel putin ale mele, tine mai putin decat o pereche de casti.Prin urmare si pe cel pe care il voi primi zilele urmatoare il voi mai folosi maxim doua luni, dupa care voi merge din nou la service pentru a primi altul nou. Teoretic, asta nu ar trebui sa ma deranjeze daca as avea certitudinea ca voi primi ipod-uri toata viata.Problema consta totusi in garantie, care nu e chiar unlimited.
