Televizorul -Te-indobitoceste: Zambeste!

Avand in vedere ca am de ceva timp un televizor in camera mea semiobscura, acum cateva zile mi-am pus si cablu.Nu stiu exact motivul pentru care am facut asta.Imi amintesc ca ma motivam prin faptul ca am nevoie de mai multe informatii, pe care in mod normal nu le-as solicita pe net (sau de ce le-as solicita...?). Nu m-am mai uitat la TV de vreo 2 ani.Azi insa, am procedat ca pe vremuri cand veneam de la scoala, imi puneam ceva in farfurie si ma tranteam in fata televizorului, un obicei foarte stereotip de altfel.Telecomanda inca nu are baterii, asa ca imi folosesc degetele de la picioare pentru a schimba postul fara a ma mobiliza prea mult.Stiu oricum de la inceput unde vreau sa ajung, dar fara sa constientizez, degetul meu se opreste pe un post, unde canta Superstarul Guta (de data asta fara mustata)in cadrul unei emisiuni cumva. In platou lumea se danseaza pe maneaua umflatului.Astfel, printre doua pitzi, doi indivizi la sacou si cu ''look de intelectuali'', observam si un preot, dar care sta jos (probabil avea deja artrita). Guta isi termina supermaneaua, iar prezentatoarea (o pitzi grasa si penibila la randul ei pe nume cica ''Bahmuteanca'') continua emisiunea abordandu-l pe preot, care nu pare a fi stanjenit de atmosfera foarte ''religioasa'' a platoului.Nu stiu exact ce perora preotul pentru ca analizam cadrul si vedeam cele doua pitzi zambind indobitocite, un manelist care asculta cracanat din locul sau pe canapea si cumva interesat de ce zicea preotul, la fel ca si cei doi indivizi cu ''look de intelectuali'' si care dansau pe muzica culta a ''regelui manelelor''(dupa cum il anunta si prezentatoarea).Apoi Guta este intrebat de Basescu, la care ''regele manelelor'' zice umil ca il apreciaza foarte mult dar nu pentru ca ar fi un politician bun (pentru ca asa cum recunoaste si el,Guta nu se pricepe la politica, ci doar la muzica :))), ci pentru ca i se pare un om fara fitze. Personal inteleg simpatia oamenilor indobitociti fata de oamenii care zambesc tamp.M-am lamurit.La Tv isi dau cu parerea exact acele nulitati, care au la randul lor doar cultura Tv, in timp ce oamenii care ar merita sa-si spuna punctul de vedere la Tv sunt o parte din cei pe care ii intalnesti poate in metrou si care de obicei nu-si ridica privirea din cartea pe care o au in mana.Schimb postul si astfel dau de doua pitzi care concluzionau ca omul e un mamifer pentru ca are coloana vertebrala, naste pui si ii alapteaza, dupa care isi dau seama ca si cainele si pisica trebuie sa aiba prin urmare suflet si un rai si iad al lor avand in vedere ca sunt si ele mamifere, ca oamenii.Nu vreau sa schimb postul, desi ma sperie ultragandirea acestor doua ''mamifere siliconate'', pentru a-mi da seama in ce context dezbat doua pitzi acest subiect cu iz antropologic.Astfel aflu ca dezbaterea era in cadrul unei emisiuni si ca acestor doua li se puse o intrebare cu 3 variante de raspuns, dupa ce un grup de bodyguardzi din platou le intuiau gandirea pe o anumita suma de bani.Se pare ca acestia castigau de obicei suma, iar acest lucru nu avea de ce sa para uimitor avand in vedere ca acele pitzi aveau cam acelasi nivel de cultura si inteligenta cu baietii aka ''ceafa groasa cu Naposim'' din platou.
Pauza publicitara e la fel de dramatica.Tin sa mentionez reclama la declaratii de dragoste pentru cei neinspirati, declaratie pe care o vei obtine printr-un ''simplu SMS la nr ---- cu mesajul ''Declaratie'').Teoretic ar trebui sa fie ok initiativa celor cu afacerea cu declaratiile de dragoste pentru cei neinpirati, facand cumva parte din ceea ce s-ar numi ''terapie de cuplu'',nu?:)) Acum ma intreb:daca in telefonul prietenei tale (desi se stie ca nu ai voie sa umblii in telefonul/geanta unei fete si nici sa o intrebi ce varsta are sau dioptrii, ci sa-ti asumi riscul de a te cupla cu o femeie care poate chiar se aproprie de menopauza :))) gasesti un mesaj la fel ca cel pe care i l-ai trimis tu acum o saptamana, dar de data asta cu numar necunoscut, ar trebui sa o iei pe ea la intrebari sau agentia de declaratii de dragoste pentru ca nu iti dau o garantie a originalitatii...?

Vremuri ''latinoase''

Recunosc din nou ca am nevoie de muze pentru a mai posta ceva din cand in cand.Ultima mea muza a fost Eliades Ochoa.N-ati auzit de el? Nu'i bai.Nici eu n-am auzit de el pana vineri, cand am primit un mail in care mi se zicea ca am castigat un bilet pentru concertul lui din seara aceasta la Sala Palatului.Particip la multe concursuri fara a ma interesa miza pentru ca de obicei mizez ca nu am sa castig. M-am interesat sa vad ce canta nenea, desi look-ul sau latino era destul de sugestiv pentru mine.Asadar, castigasem un bilet la un concert de muzica cubaneza.
Inafara de Enrique Iglesias, care mi-a perforat si mie putin urechea in perioada gimnaziala, nu am mai avut niciun fel de contact cu muzica latino.Am sperat ca o sa gasesc pe cineva care sa-si doreasca cu ardoare sa mearga in locul meu.Imi sunasem matusa in acest scop, dar am dat de casuta vocala si incercasem chiar sa ochesc cateva batrane plictisite prin Cismigiu azi.Dar teoretic pretul biletului e cuprins intre 75 si 250 lei.Aspectul acesta mi-a starnit curiozitatea, desi nu am niciun fel de tangenta cu muzica latino si in plus nu mai stiam pe nimeni avand bilet la acelasi concert.Asadar, am mers sa vad pe ce a cheltuit lumea intre 75 si 250 lei.Cum s-ar spune, am facut pe analistul economic.M-am inarmat cu mult spirit latino si pe la ora 19 am iesit din casa spre Sala Palatului.Am incercat sa evit sa trec prin fata geamului celor de la B1 Tv, unde un nene asa-zis Nasu' intercationa cu Becali, asa ca am trecut pe langa mai multe semafoare decat necesar.Pe drum am luat cea mai interesanta cazatura la propriu.De obicei cand cad sunt luata prin surprindere, neavand timp sa incerc sa previn (adica de obicei asa functioneaza). De aceasta data preludiul a fost lung.Practic, am avut parte de cea mai anticipata cazatura din viata mea. Pierzandu-mi succesiv de vreo 3 ori echilibrul dupa fiecare incercare de a ma mentine in picioare, ca in final sa cad.Intamplarea mi-a pus blugii la incercare, pe care ii port inca din vremea pubertatii.Teoretic, nu au fost pagube si nici martori si nici nu m-am lovit.Totusi, mi-a anihilat tot spiritul latino din seara aceasta, desi recunosc ca nici nu aveam flori rosii in par si nici nu eram chiar focoasa.Incercam apoi sa-mi dau seama de ce am cazut pentru ca uitandu-ma in urma mea pe strada, nu vad niciun obstacol, apoi observ ca am siretul desfacut la un picior.Hm...bizar.E prima oara cand am cazut din cauza unui siret.Niciodata nu am crezut sireturile sirete.Intradevar, de fiecare data cand vad o persoana cu sireturile desfacute, o avizez, dar fac acest lucru intr-un mod masinal, pentru ca asa am fost invatata.De altfel, pentru mine siretul a fost mereu ceva inofensiv, bine, mai putin cel siret.:P
Cand ajung acolo, primul lucru care ma amuza e faptul ca toata lumea statea jos,ceea ce in reperele mele e destul de bizar pentru un concert.Mai erau cateva domnisoare care se trezeau din senin sculandu-se de pe scaune si miscandu-se cumva latino, dar renuntau dupa primele doua secunde.Atmosfera in sine se pare ca le debusola.In reperele mele, doar la cinema si teatru e ideal sa stai jos, in rest da-i inainte cu varicele.Mi-am amintit apoi ca Soulfly concertasera la Sala Palatului anul acesta si astfel imi imaginam rockeri stand pe scaune, eventual si cu centuri de siguranta.:))
Apoi m-a amuzat teribil faptul ca locurile din fata nici nu erau ocupate in totalitate si ca oricine se putea aseza la voia intamplarii, ceea ce ma face sa cred ca cei care au dat 250 de lei pe bilet au incercat macar sa transpire de toti banii, desi nu vad cum pentru ca putini oameni pana acum au reusit performanta de a transpira stand pe scaun.
M-am asezat foarte aproape de intrare pentru ca stiam ca intrarea mea este si iesirea mea. Prin urmare eram invaluita intr-un fel de semiobscuritate.In ''misterul'' meu de Marlon Brando in Apocalipse Now m-am trezit socializand cu paznica, care ma intreaba pe mine la un moment dat daca e pauza.Mi s-a parut amuzant acest schimb de roluri.Apoi a inceput sa-mi povesteasca de o intamplare din cariera ei la Sala Polivalenta, cand un nene pe nume ''Kenedy'' ar fi intarziat ca dirijor la un concert, iar cand a aparut a inceput sa sara pe scena ca un copil, in timp ce publicul il ovationa.Se pare ca momentul o marcase pe tanti tocmai prin faptul ca ea nu intelegea reactia publicului vizavi de atitudinea acestui omulet dubios.In sfarsit...tanti m-a lasat in pace, iar eu in plictiseala mea am sesizat un cheag de sange sub piele la varful degetului aratator.Pot sa zic, ca, ca si cazatura, cheagul de sange de pe degetul meu aratator e destul de bizar.
Dupa doua piese m-am retras, intelegand de ce nu m-am nascut in Cuba, Mexic sau Venezuela si de ce prefer eu sa ascult totusi piese despre macarale si fetite dulci din Bucuresti.