Tutoriale foto

Un blog cu si despre fotografie http://fototutorial.wordpress.com/

Televizorul -Te-indobitoceste: Zambeste!

Avand in vedere ca am de ceva timp un televizor in camera mea semiobscura, acum cateva zile mi-am pus si cablu.Nu stiu exact motivul pentru care am facut asta.Imi amintesc ca ma motivam prin faptul ca am nevoie de mai multe informatii, pe care in mod normal nu le-as solicita pe net (sau de ce le-as solicita...?). Nu m-am mai uitat la TV de vreo 2 ani.Azi insa, am procedat ca pe vremuri cand veneam de la scoala, imi puneam ceva in farfurie si ma tranteam in fata televizorului, un obicei foarte stereotip de altfel.Telecomanda inca nu are baterii, asa ca imi folosesc degetele de la picioare pentru a schimba postul fara a ma mobiliza prea mult.Stiu oricum de la inceput unde vreau sa ajung, dar fara sa constientizez, degetul meu se opreste pe un post, unde canta Superstarul Guta (de data asta fara mustata)in cadrul unei emisiuni cumva. In platou lumea se danseaza pe maneaua umflatului.Astfel, printre doua pitzi, doi indivizi la sacou si cu ''look de intelectuali'', observam si un preot, dar care sta jos (probabil avea deja artrita). Guta isi termina supermaneaua, iar prezentatoarea (o pitzi grasa si penibila la randul ei pe nume cica ''Bahmuteanca'') continua emisiunea abordandu-l pe preot, care nu pare a fi stanjenit de atmosfera foarte ''religioasa'' a platoului.Nu stiu exact ce perora preotul pentru ca analizam cadrul si vedeam cele doua pitzi zambind indobitocite, un manelist care asculta cracanat din locul sau pe canapea si cumva interesat de ce zicea preotul, la fel ca si cei doi indivizi cu ''look de intelectuali'' si care dansau pe muzica culta a ''regelui manelelor''(dupa cum il anunta si prezentatoarea).Apoi Guta este intrebat de Basescu, la care ''regele manelelor'' zice umil ca il apreciaza foarte mult dar nu pentru ca ar fi un politician bun (pentru ca asa cum recunoaste si el,Guta nu se pricepe la politica, ci doar la muzica :))), ci pentru ca i se pare un om fara fitze. Personal inteleg simpatia oamenilor indobitociti fata de oamenii care zambesc tamp.M-am lamurit.La Tv isi dau cu parerea exact acele nulitati, care au la randul lor doar cultura Tv, in timp ce oamenii care ar merita sa-si spuna punctul de vedere la Tv sunt o parte din cei pe care ii intalnesti poate in metrou si care de obicei nu-si ridica privirea din cartea pe care o au in mana.Schimb postul si astfel dau de doua pitzi care concluzionau ca omul e un mamifer pentru ca are coloana vertebrala, naste pui si ii alapteaza, dupa care isi dau seama ca si cainele si pisica trebuie sa aiba prin urmare suflet si un rai si iad al lor avand in vedere ca sunt si ele mamifere, ca oamenii.Nu vreau sa schimb postul, desi ma sperie ultragandirea acestor doua ''mamifere siliconate'', pentru a-mi da seama in ce context dezbat doua pitzi acest subiect cu iz antropologic.Astfel aflu ca dezbaterea era in cadrul unei emisiuni si ca acestor doua li se puse o intrebare cu 3 variante de raspuns, dupa ce un grup de bodyguardzi din platou le intuiau gandirea pe o anumita suma de bani.Se pare ca acestia castigau de obicei suma, iar acest lucru nu avea de ce sa para uimitor avand in vedere ca acele pitzi aveau cam acelasi nivel de cultura si inteligenta cu baietii aka ''ceafa groasa cu Naposim'' din platou.
Pauza publicitara e la fel de dramatica.Tin sa mentionez reclama la declaratii de dragoste pentru cei neinspirati, declaratie pe care o vei obtine printr-un ''simplu SMS la nr ---- cu mesajul ''Declaratie'').Teoretic ar trebui sa fie ok initiativa celor cu afacerea cu declaratiile de dragoste pentru cei neinpirati, facand cumva parte din ceea ce s-ar numi ''terapie de cuplu'',nu?:)) Acum ma intreb:daca in telefonul prietenei tale (desi se stie ca nu ai voie sa umblii in telefonul/geanta unei fete si nici sa o intrebi ce varsta are sau dioptrii, ci sa-ti asumi riscul de a te cupla cu o femeie care poate chiar se aproprie de menopauza :))) gasesti un mesaj la fel ca cel pe care i l-ai trimis tu acum o saptamana, dar de data asta cu numar necunoscut, ar trebui sa o iei pe ea la intrebari sau agentia de declaratii de dragoste pentru ca nu iti dau o garantie a originalitatii...?

Vremuri ''latinoase''

Recunosc din nou ca am nevoie de muze pentru a mai posta ceva din cand in cand.Ultima mea muza a fost Eliades Ochoa.N-ati auzit de el? Nu'i bai.Nici eu n-am auzit de el pana vineri, cand am primit un mail in care mi se zicea ca am castigat un bilet pentru concertul lui din seara aceasta la Sala Palatului.Particip la multe concursuri fara a ma interesa miza pentru ca de obicei mizez ca nu am sa castig. M-am interesat sa vad ce canta nenea, desi look-ul sau latino era destul de sugestiv pentru mine.Asadar, castigasem un bilet la un concert de muzica cubaneza.
Inafara de Enrique Iglesias, care mi-a perforat si mie putin urechea in perioada gimnaziala, nu am mai avut niciun fel de contact cu muzica latino.Am sperat ca o sa gasesc pe cineva care sa-si doreasca cu ardoare sa mearga in locul meu.Imi sunasem matusa in acest scop, dar am dat de casuta vocala si incercasem chiar sa ochesc cateva batrane plictisite prin Cismigiu azi.Dar teoretic pretul biletului e cuprins intre 75 si 250 lei.Aspectul acesta mi-a starnit curiozitatea, desi nu am niciun fel de tangenta cu muzica latino si in plus nu mai stiam pe nimeni avand bilet la acelasi concert.Asadar, am mers sa vad pe ce a cheltuit lumea intre 75 si 250 lei.Cum s-ar spune, am facut pe analistul economic.M-am inarmat cu mult spirit latino si pe la ora 19 am iesit din casa spre Sala Palatului.Am incercat sa evit sa trec prin fata geamului celor de la B1 Tv, unde un nene asa-zis Nasu' intercationa cu Becali, asa ca am trecut pe langa mai multe semafoare decat necesar.Pe drum am luat cea mai interesanta cazatura la propriu.De obicei cand cad sunt luata prin surprindere, neavand timp sa incerc sa previn (adica de obicei asa functioneaza). De aceasta data preludiul a fost lung.Practic, am avut parte de cea mai anticipata cazatura din viata mea. Pierzandu-mi succesiv de vreo 3 ori echilibrul dupa fiecare incercare de a ma mentine in picioare, ca in final sa cad.Intamplarea mi-a pus blugii la incercare, pe care ii port inca din vremea pubertatii.Teoretic, nu au fost pagube si nici martori si nici nu m-am lovit.Totusi, mi-a anihilat tot spiritul latino din seara aceasta, desi recunosc ca nici nu aveam flori rosii in par si nici nu eram chiar focoasa.Incercam apoi sa-mi dau seama de ce am cazut pentru ca uitandu-ma in urma mea pe strada, nu vad niciun obstacol, apoi observ ca am siretul desfacut la un picior.Hm...bizar.E prima oara cand am cazut din cauza unui siret.Niciodata nu am crezut sireturile sirete.Intradevar, de fiecare data cand vad o persoana cu sireturile desfacute, o avizez, dar fac acest lucru intr-un mod masinal, pentru ca asa am fost invatata.De altfel, pentru mine siretul a fost mereu ceva inofensiv, bine, mai putin cel siret.:P
Cand ajung acolo, primul lucru care ma amuza e faptul ca toata lumea statea jos,ceea ce in reperele mele e destul de bizar pentru un concert.Mai erau cateva domnisoare care se trezeau din senin sculandu-se de pe scaune si miscandu-se cumva latino, dar renuntau dupa primele doua secunde.Atmosfera in sine se pare ca le debusola.In reperele mele, doar la cinema si teatru e ideal sa stai jos, in rest da-i inainte cu varicele.Mi-am amintit apoi ca Soulfly concertasera la Sala Palatului anul acesta si astfel imi imaginam rockeri stand pe scaune, eventual si cu centuri de siguranta.:))
Apoi m-a amuzat teribil faptul ca locurile din fata nici nu erau ocupate in totalitate si ca oricine se putea aseza la voia intamplarii, ceea ce ma face sa cred ca cei care au dat 250 de lei pe bilet au incercat macar sa transpire de toti banii, desi nu vad cum pentru ca putini oameni pana acum au reusit performanta de a transpira stand pe scaun.
M-am asezat foarte aproape de intrare pentru ca stiam ca intrarea mea este si iesirea mea. Prin urmare eram invaluita intr-un fel de semiobscuritate.In ''misterul'' meu de Marlon Brando in Apocalipse Now m-am trezit socializand cu paznica, care ma intreaba pe mine la un moment dat daca e pauza.Mi s-a parut amuzant acest schimb de roluri.Apoi a inceput sa-mi povesteasca de o intamplare din cariera ei la Sala Polivalenta, cand un nene pe nume ''Kenedy'' ar fi intarziat ca dirijor la un concert, iar cand a aparut a inceput sa sara pe scena ca un copil, in timp ce publicul il ovationa.Se pare ca momentul o marcase pe tanti tocmai prin faptul ca ea nu intelegea reactia publicului vizavi de atitudinea acestui omulet dubios.In sfarsit...tanti m-a lasat in pace, iar eu in plictiseala mea am sesizat un cheag de sange sub piele la varful degetului aratator.Pot sa zic, ca, ca si cazatura, cheagul de sange de pe degetul meu aratator e destul de bizar.
Dupa doua piese m-am retras, intelegand de ce nu m-am nascut in Cuba, Mexic sau Venezuela si de ce prefer eu sa ascult totusi piese despre macarale si fetite dulci din Bucuresti.

Un pusti vs. PJ Harvey

Desi cel mai probabil o sa par rautacioasa, fanii PJ Harvey sunt sigura ca ma vor aproba. Am gasit acum cateva minute o varianta a piesei "Long snake moan" cantata la clape si vocal de un pusti obscur. N-am sa ma iau de obscuritatea sa, pentru ca sincer apreciez personajele care experimenteaza. N-am sa ma iau nici de faptul ca falseaza la clape (daca n-am facut-o deja).Cred ca cel mai mult ma deranjeaza ca incearca sa o imite pe PJ vocal, fara sa fi inteles faptul ca femeia asta e totusi talentata. Deci PJ Harvey nu e afona, e doar PJ Harvey, dar pustiul e foarte afon in schimb incercand sa o imite.Prin urmare nu clapele polueaza fonic, cat incercarea sa de a fi PJ.Sper sa nu-i treaca prin cap sa o imite si pe Bjork pentru ca ar suna si mai dramatic. Mai jos aveti esecul daca indrazniti sa dati play.




Si aici aveti maestra, desi comparatiile nu isi au rostul.

Johnny Cash vs. Soundgarden

Pe langa fluturase, batiste, semafoare,ipod-uri stricate, sali de cinema obscure, genii asexuale, fanatici de prost gust,senili amuzanti, bigoti profani, iepuri sinucigasi, culturisti in metrou, camere pierdute, o alta preocupare de a mea,e cea vanarii de cover-uri.Nu intentionez sa va impartasesc tot ce gasesc, pentru ca imi dau seama ca deja stiti ca ''Wiskey in the jar'' e un cover.Totusi, daca voi fi deja vu, tin sa zic anticipat ca imi pare rau.De asemenea, daca vor exista si alte variante ale unei piese, pe care nu le voi posta, fie din indiferenta, fie din ignoranta, imi pare rau din nou.E in regula si daca voi fi sesizata, pentru ca ignoranta e mare si ajunge pentru toata lumea.

Rusty Cage - Johnny Cash, 1996



"Rusty Cage" was covered by Johnny Cash on the 1996 album, Unchained, which won a Grammy Award for Best Country Album. During at least one live performance by Soundgarden (early November 1996 at the Aragon Ballroom in Chicago, Illinois), Cornell introduced the song with a dedication to Cash. (sursa Wikipedia)

Rusty Cage - Soundgarden, 1992



"Rusty Cage" is a song by the American rock band Soundgarden. Written by frontman Chris Cornell, "Rusty Cage" was released in 1992 as the third single from the band's third studio album, Badmotorfinger (1991). (da da.exact ca in Wikipedia)

Deci country sau grunge? :D

Avem di tăteeee!

E cam greu sa parcurgi zona centrala sau zona regie din Bucuresti fara sa-ti umplii buzunarele de fluturase(presupun ca nu ar fi niciun tomberon in imediata apropiere si ca voi ati fi chiar eco, desi marea majoritate nu sunteti pentru ca deh...sunteti romani, iar Romania e o planeta cu propriul ei sistem solar si care se autoecologizeaza, nu'i asa?).Personal, nu refuz niciun fluturas.Ba mai mult, cand vad indivizi/individe impartind fluturasi la gura de metrou, intind prematur mana, penibila si nerabdatoare si credeti-ma ca nu are nicio legatura cu proviziile mele de hartie igienica (nu de alta, dar hartia igienica ar trebui sa fie soft).
Astazi am ajuns acasa cu patru fluturase diferite in buzunar. Unul dintre ele facea reclama la un magazin, care teoretic ar vinde ''iarba legala''.Deci in curand ar trebui sa primesc si un pliant in care se promoveaza vreun bordel, numit poate "House of joy".Viitorul suna bine.
Altul facea reclama la un fel de L.A. Ink varianta romaneasca, dovada ca Vitner(Bravo Vitner!te-a inzestrat natura cu un microscop) analizand imaginea abdomenului tatuat de pe pliant, a observat ca nu are buric.In sfarsit...sa zicem ca nu am citit bine fluturasul, care promova de fapt un soft pentru ''photoshock''.
Al treilea fluturas imi spunea de o excursie de trei zile in ''orasul de piatra'', care ar fi Balchik, adica undeva in Bulgaria.Ne promit cei de la firma ''vacantelor pline de idei'' o vizita la Gradina Botanica (eu zic sa mergeti ca in Romania s-au inchis toate Gradinile Botanice de frica plantelor carnivore tot mai agresive de cand cu incalzirea globala), o vizita la Castelul Reginei Maria (pentru tantii va fi chiar destul de incitant daca se va prezenta si garderoba reginei)si in final o ''petrecere surpriza'' (asta ca sa vedeti ca se gandesc cei de la agentie si la persoanele cu probleme cardiace).Intradevar "surprinzatoare" aceasta oferta!
Al patrulea fluturas aparea in formatul unei bancnote de 1.000.000 euro.Am intins mana cu mai mult patos decat de obicei.Pe ea scria "Aceasta nu este o bancnota legala".Deci astia cu bancnota, spre deosebire de agentia de voiaj careia ii place sa-si ''surprinda'' clientii, nu au compasiune pentru cei de inima slaba.Pe spatele ei, citesc : "O intrebare de un milion de euro:Vei merge in rai?".Nu, nu era un concurs. Imi pare rau.Si mie imi place sa dau cu zarul, dar dumnealor nu ofera de fapt niminui aceasta suma pentru raspunsul corect, ci iti propun sa-ti salveze sufletul pentru ca zicea Matei "Si ce ar folosi unui om sa castige toata lumea, daca si-ar pierde sufletul?". Tot de pe ''bancnota'' am citat si asta, iar Matei sigur nu e colegul meu de gradinita care imi manca sandwich-urile.In vreo 10 randuri acestia fac apel la constiinta noastra pentru ca suntem pacatosi ca in final sa ne roage sa ne pocaim si ne ofera si un site, un numar de telefon.(Multumesc! Sa vad cum decurge sesiunea mea de toamna si daca o sa simt ca nu am fost destul de luminata in momentele de cumpana, cred ca o sa recurg la voi.)
La cat mai multe fluturase!

Nu va cumparati ipod!

Din simpatie pentru voi, nu ca as fi eu foarte ofticata, am decis sa scriu un post prin care sa incerc sa va conving sa nu le marim celor de la Apple bugetul, cel putin nu cumparand ipod-uri.
Experienta personala cu aceasta mica inginerie snoaba, numita ipod, m-a dezamagit atat de mult, incat, desi e ora (nu chiar cea mai buna ora pentru o gramatica/ortografie reusita), nu ma pot abtine sa nu ma exteriorizez ca deh...doar blog-ul e si un mod de eliberare a refularilor :)).
''Drama'' mea a inceput in octombrie anul trecut.Fiind melomana, mi-am zis ca ideea de a-mi cumpara un ipod e un ''must'', desi in Somalia lumea inca moare de foame.Mi-am amintit apoi ca am fost printre primele persoane de la mine din oras care au avut mp3, daca nu cumva eu le-am prezentat aceasta tehnologie :)) ca eram deseori intrebata ce era obiectul din mana mea, iar eu le explicam ca e o chestie ceva mai avansata decat cd player-ul, de care erau si ei saturati.In sfarsit...De la mp3 la ipod, mai era o treapta, cea a mp4-ului.Eu am sarit-o.De fapt am facut abstractie de pret ,desi pe tata nu il cheama Tiriac si mi-am cumparat ipod classic cu un hard de 80 Gb.Hai ca stiti generatia...M-am jucat eu cu el vreo doua luni, dupa care s-a stricat fara a fi supus unor conditii meteorologice nefavorabile, sau actiuni de nu stiu ce natura. Am incercat o resurscitare ''softwareica", dar nu a functionat.M-am prezentat deci la un service.Din fericire ipod-ul meu era inca in garantie.Am fost sunata peste cateva zile sa merg sa-l ridic din service.Cand ajung acolo aflu ca de fapt primesc altul nou, in schimbul celui stricat.Nu ma putea deranja asa ceva :P.Asta s-a intamplat acum o luna pentru ca mi-a luat ceva timp pana sa ma mobilizez si sa-mi duc ipod-ul la reparat, desi ''sufeream'', dar comoditatea dicteaza. :))Acum cateva zile m-am reintors la service cu al doilea ipod din acelasi motiv. S-a uitat baietelul de acolo la el vreo cateva secunde, dupa care imi scrie o fisa prin care mi se va da un alt ipod in schimbul celui stricat, adica un al treilea ipod, pe care il voi primi zilele urmatoare.Cui ii povestesc intamplarea mea cu ipod-urile, rade de mine.Eu as rade de cei de la Apple.Se pare ca niciunul din ipod-urile care ajunge in service nu mai poate fi reparat, ci doar inlocuit cu altul nou.Foarte interesant.Apoi un ipod, sau cel putin ale mele, tine mai putin decat o pereche de casti.Prin urmare si pe cel pe care il voi primi zilele urmatoare il voi mai folosi maxim doua luni, dupa care voi merge din nou la service pentru a primi altul nou. Teoretic, asta nu ar trebui sa ma deranjeze daca as avea certitudinea ca voi primi ipod-uri toata viata.Problema consta totusi in garantie, care nu e chiar unlimited.