luni, 5 octombrie 2009

Vremuri ''latinoase''


Recunosc din nou ca am nevoie de muze pentru a mai posta ceva din cand in cand.Ultima mea muza a fost Eliades Ochoa.N-ati auzit de el? Nu'i bai.Nici eu n-am auzit de el pana vineri, cand am primit un mail in care mi se zicea ca am castigat un bilet pentru concertul lui din seara aceasta la Sala Palatului.Particip la multe concursuri fara a ma interesa miza pentru ca de obicei mizez ca nu am sa castig. M-am interesat sa vad ce canta nenea, desi look-ul sau latino era destul de sugestiv pentru mine.Asadar, castigasem un bilet la un concert de muzica cubaneza.
Inafara de Enrique Iglesias, care mi-a perforat si mie putin urechea in perioada gimnaziala, nu am mai avut niciun fel de contact cu muzica latino.Am sperat ca o sa gasesc pe cineva care sa-si doreasca cu ardoare sa mearga in locul meu.Imi sunasem matusa in acest scop, dar am dat de casuta vocala si incercasem chiar sa ochesc cateva batrane plictisite prin Cismigiu azi.Dar teoretic pretul biletului e cuprins intre 75 si 250 lei.Aspectul acesta mi-a starnit curiozitatea, desi nu am niciun fel de tangenta cu muzica latino si in plus nu mai stiam pe nimeni avand bilet la acelasi concert.Asadar, am mers sa vad pe ce a cheltuit lumea intre 75 si 250 lei.Cum s-ar spune, am facut pe analistul economic.M-am inarmat cu mult spirit latino si pe la ora 19 am iesit din casa spre Sala Palatului.Am incercat sa evit sa trec prin fata geamului celor de la B1 Tv, unde un nene asa-zis Nasu' intercationa cu Becali, asa ca am trecut pe langa mai multe semafoare decat necesar.Pe drum am luat cea mai interesanta cazatura la propriu.De obicei cand cad sunt luata prin surprindere, neavand timp sa incerc sa previn (adica de obicei asa functioneaza). De aceasta data preludiul a fost lung.Practic, am avut parte de cea mai anticipata cazatura din viata mea. Pierzandu-mi succesiv de vreo 3 ori echilibrul dupa fiecare incercare de a ma mentine in picioare, ca in final sa cad.Intamplarea mi-a pus blugii la incercare, pe care ii port inca din vremea pubertatii.Teoretic, nu au fost pagube si nici martori si nici nu m-am lovit.Totusi, mi-a anihilat tot spiritul latino din seara aceasta, desi recunosc ca nici nu aveam flori rosii in par si nici nu eram chiar focoasa.Incercam apoi sa-mi dau seama de ce am cazut pentru ca uitandu-ma in urma mea pe strada, nu vad niciun obstacol, apoi observ ca am siretul desfacut la un picior.Hm...bizar.E prima oara cand am cazut din cauza unui siret.Niciodata nu am crezut sireturile sirete.Intradevar, de fiecare data cand vad o persoana cu sireturile desfacute, o avizez, dar fac acest lucru intr-un mod masinal, pentru ca asa am fost invatata.De altfel, pentru mine siretul a fost mereu ceva inofensiv, bine, mai putin cel siret.:P
Cand ajung acolo, primul lucru care ma amuza e faptul ca toata lumea statea jos,ceea ce in reperele mele e destul de bizar pentru un concert.Mai erau cateva domnisoare care se trezeau din senin sculandu-se de pe scaune si miscandu-se cumva latino, dar renuntau dupa primele doua secunde.Atmosfera in sine se pare ca le debusola.In reperele mele, doar la cinema si teatru e ideal sa stai jos, in rest da-i inainte cu varicele.Mi-am amintit apoi ca Soulfly concertasera la Sala Palatului anul acesta si astfel imi imaginam rockeri stand pe scaune, eventual si cu centuri de siguranta.:))
Apoi m-a amuzat teribil faptul ca locurile din fata nici nu erau ocupate in totalitate si ca oricine se putea aseza la voia intamplarii, ceea ce ma face sa cred ca cei care au dat 250 de lei pe bilet au incercat macar sa transpire de toti banii, desi nu vad cum pentru ca putini oameni pana acum au reusit performanta de a transpira stand pe scaun.
M-am asezat foarte aproape de intrare pentru ca stiam ca intrarea mea este si iesirea mea. Prin urmare eram invaluita intr-un fel de semiobscuritate.In ''misterul'' meu de Marlon Brando in Apocalipse Now m-am trezit socializand cu paznica, care ma intreaba pe mine la un moment dat daca e pauza.Mi s-a parut amuzant acest schimb de roluri.Apoi a inceput sa-mi povesteasca de o intamplare din cariera ei la Sala Polivalenta, cand un nene pe nume ''Kenedy'' ar fi intarziat ca dirijor la un concert, iar cand a aparut a inceput sa sara pe scena ca un copil, in timp ce publicul il ovationa.Se pare ca momentul o marcase pe tanti tocmai prin faptul ca ea nu intelegea reactia publicului vizavi de atitudinea acestui omulet dubios.In sfarsit...tanti m-a lasat in pace, iar eu in plictiseala mea am sesizat un cheag de sange sub piele la varful degetului aratator.Pot sa zic, ca, ca si cazatura, cheagul de sange de pe degetul meu aratator e destul de bizar.
Dupa doua piese m-am retras, intelegand de ce nu m-am nascut in Cuba, Mexic sau Venezuela si de ce prefer eu sa ascult totusi piese despre macarale si fetite dulci din Bucuresti.

4 comentarii:

  1. daca treceai prin fata sediului B1TV sigur nu ai fii cazut :P... sper ca nu ai patit ceva?...esti bine?...nu stiu cine e artistul dar te-ai gandit ca toti cei din sala au primit biletele cadou/premiu/in loc de salariu sau tichete de masa?

    RăspundețiȘtergere
  2. imi pare rau, dar premiza matale e gresita.daca treceam prin fata sediului, sigur as fi aruncat o privire spre becali ca sa ma amuz, m-as fi impiedicat si as fi cazut in direct si le faceam si rating.sunt bine, dar cheagul de sange de pe deget sub forma unui punct arata destul de bizar daca incerc sa arat cu degetul.deci imi tin degetul in buzunar
    da da.seful se certase cu nevastasa cu care trebuia sa mearga la concert si s-a gandit sa-ti dea tie biletul ca un anticipo pt salariu :))

    RăspundețiȘtergere
  3. CU BILETELE ALEA NU POTI CUMPARA SI TIGARI,RIGHT?:)

    RăspundețiȘtergere
  4. cu biletele alea poti cumpara teoretic orice de pretul ala daca ti le deconteaza cineva

    RăspundețiȘtergere