Ambiție

 Mi-am luat un job: șterg mese și zâmbesc tâmp clienților. Cred că de atunci sunt într-o stare de imbecilitate toxicomană. Când culeg șervețelele căzute pe jos se mai întâmplă să-mi amintesc de diploma de inginer obținută vara trecută, un alt șervețel cu care încă nu mi-am șters balele de la gură. A nu se înțelege că diploma mea este echivalentul unui merit, cât o formă relativizată a timpului meu - 4 ani comprimați. Aveam ambiții fără să știu de fapt ce vreau să fac.
 
 Ți se dau rețete ca să devii model de succes (acei yuppies care poartă cămăși apretate cu aracet și iau prânzul în locuri selecte unde se întâmplă să fii tu ospătar). Toate rețetele prescriu ambiție. 
 
 Ambiția a umplut universitățile de studenți. Ambiția a brand-uit învățământul. Ne-am grăbit să înmagazinăm informatiii, ca apoi să n-avem habar cum să le folosim.
 
 Ceva e greșit. Rețeta e greșită și îți fute viața.