joi, 29 noiembrie 2012

Reformulare identitară

De 3 luni trăiesc printre oameni din toate colțurile lumii. Cred că am început să mă reperez în termeni de naționalitate. Limba mea maternă îmi dă o notă de mister. Scot sunete nereproductibile, însă pline de însemnătate. Dar, evident, semnificația lor e accesibilă doar celor care cunosc limba română. La rândul meu, mă simt exclusă din protocolul celor care vorbesc o limbă, ce pentru mine e la fel de descifrabilă ca și lătratul câinelui din curte.


Ne adulăm reciproc pentru proveniența noastră, deși nu avem niciun merit în acest sens. Ne zâmbim când ne întâlnim pe holuri/străzi, pentru că aici nu există rasism, decât interculturalitate și poate puțină ipocrizie. Și trebuie să vorbesc frumos despre țara mea. Orice străin e un potențial turist. Plus, cu cât țara mea e mai interesantă în ochii lor, cu atât eu voi părea mai cool în noul și cosmopolitul meu cerc de prieteni. Fac cea mai bună promovare turistică. Mulți nici nu au auzit de țara mea, dar acum vor chiar să o și viziteze.

Gata, mi-am făcut datoria față de țară, iar între timp am aflat și cine/ce sunt. Sunt româncă. Acum cred că o să ma învelesc într-un steag și o să mă culc. A fost o zi grea.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu