Invatamant superior in inferioritate

N-am sa neg faptul ca-mi plac oximoroanele. Ba din contra, mi se par cele mai sugestive forme de a vorbi figurativ.
Universitatile din Romania se confrunta cu o problema destul de mare: inferioritatea fata de invatamantul superior de afara. Practic, Romania ar ramane corigenta la toate capitolele, dar insist pe o particularizare, cea a invatamantului in facultati.

Vreau sa evit cliseul ''profesorii sunt slabi'', desi uneori nu stiu daca trebuie sa le pun la indoiala inteligenta sau capacitatile didactice, dar cred ca ambele disfunctionalitati merg mana in mana. Nu vreau insa sa evit subiectul legat de proasta dotare a multor universitati. Oare cat de important o fi, de exemplu, in inginerie, sa ai acces ca student la un laboratot dotat cu minimul necesar? As zice ca deloc important din moment ce ingineria e oricum o filosofie a tehnicii si nicidecum o ramura cu aplicabilitate practica.

Universitatea Politehnica Bucuresti serveste pe paine o groaza de bani din achitarea restantelor. Si atunci, nu ar trebui sa ne miram cand Politehnica isi incalca propriul regulament, tarand aproape si cel mai imposibil student pana in ultimul an. Poate ca al tau coleg cu 20 de restante nu tine pasul cu tine, dar e o miza sigura pentru bugetul Universitatii si de aceea, nu ar trebui sa-i trantesti cu emfaza in fiecare an ipoteza ca nu va ramane in facultate. Financiar vorbind, el e mai rentabil decat tine (cel putin atat timp cat tu insisti sa fii mai responsabil). La nivel de functionalitate, e totusi o piesa proasta, dar traim intr-o lume guvernata de finante.

Prin urmare, ce are Politehnica mai bun e numarul mare de studenti restantieri. Direct proportional, asta ar insemna si un buget mai mare, dar in Politehnica se intampla ceea ce poarta numele de ''distilare''. Banii cu pricina par a se volatiza odata virati in contul Universitatii.
Asa ca laboratoarele nu doar ca nu au aparatura necesara de cele mai multe ori, dar nici nu indeplinesc conditiile igienico-sanitare.

Astazi, eu si inca 3 colegi am stat aproximativ 3 ore in laborator doar asteptand sa ne incepem lucrarea practica. Eram doua grupe pe un singur spectrofotometru (aparat ce masoara absorbanta unei solutii la diferite lungimi de unda) si a fost necesar ca una din grupe sa astepte ca cealalta sa finalizeze. Dupa o ora de interactiune mai mult sau mai putin sociala,plus alte activitati de trecere a timpului, te ia anxietatea (pana aici, comparam facultatea cu CFR-ul doar la nivel de toaleta). Dupa inca vreo doua ore, ''tragedie'' - se strica spectrofotometrul. Se incearca ''resurectia'', dar inutil.

Rezumand,dupa aproape 3 ore, plec din laborator fara ca macar sa-mi fi inceput lucrarea. Plec cu senzatia ca am asistat de fapt la un laborator de sociologie.