sâmbătă, 28 mai 2011

Despre cum m-am prostituat

In mentalul colectiv, cuvantul ''prostitutie'' e in general asociat cu activitati ce implica folosirea organelor genitale. Din cate imi amintesc, eu nu mi-am pus niciodata la bataie partile intime in schimbul unor foloase, insa mi-am pus azi la bataie imaginea prin asocierea acesteia cu preocupari pe care inca nu le aprob. M-am angajat pentru 4 ore la un task simplu, care nu ma solicita decat ca prezenta si imi acoperea o suma de bani echivalenta unei restante de examen. Astfel, alaturi de cateva cupluri reale, trebuia si eu sa pretind ca stau la o masa cu ceea ce ar constitui teoretic un partener de viata. Conceptul s-ar numi ''cina romantica'' si reprezenta deznodamantul unei experiente organizate de o companie de bere in care niste baieti buni/rai sunt trimisi de iubitele lor sa-si ispaseasca timp de o zi ''pacatele'' comise vizavi de ele. N-am priceput de ce s-ar simti o femeia razbunata punandu-si barbatul sa faca ceea ce face ea in mod obisnuit (calcat, gatit). Ba din contra, inoculeaza si mai mult in mintea barbatului specificul femeiesc al acestor activitati. Astfel, ma trezesc la toaleta restaurantului cu pricina cu o blonda care mi se confeseaza ca prietenul ei a gresit fata de ea pentru ca i-a uitat ziua de nastere. Cred ca ar fi fost futil sa-i spun ca zilele de nastere n-ar trebui sa fie un moment de bucurie, intrucat ele certifica imbatranirea.

Nu stiam initial ca voi fi necesara acolo vreo 4 ore. Fusesem informata ca cina va fi pe bune, iar partenerul va fi la fel de fictiv ca mine.Intuiam ca va dura maxim doua ore.Va spun ulterior in ce s-au concretizat ultimele doua ore (nu va folositi imaginatia). Individul cu care am fost asociata era profesor de filozofie la un liceu si primul lucru care mi-a trecut prin minte a fost sa-l intreb daca face filozofie cu manual. Imi vine greu sa asociez filozofia cu folosirea unui manual. (Pentru a creea aparenta unui cuplu, era necesar sa socializam la masa). Mi-a spus ca incearca sa vorbeasca liber cu elevii si sa-i provoace. Parea o persoana interesanta, dar dupa prima jumatate de ora, deja ma plictisea interactiunea. Se dovedea un tip banal, care, pentru un filozof, avea repere denaturate cu privire la multe aspecte. Astfel, considera ca sinucigasul este de fapt individul pesimist, care nu si-a gasit sensul vietii. In reperele mele, sinucigasul nu mai este oricum interesat de sensul vietii si detine multa constiinta de sine. Am intuit ca e un profesor chinuit. Si totusi, privind demografic in jurul meu, cred ca era inca cea mai oke persoana de acolo.
Mi se parea penibila ideea de cina romantica. Ma enerva lumanarea de pe masa si florile moarte din jur. Nu vad cum poate cineva sa asocieze romantismul cu asa ceva, care pare atat de planuit: fata de masa atent calcata, paharele si tacamurile puse dupa o anumita conventie, muzica stanjenitoate. Asta numiti voi romantism? Pentru mine romantism inseamna un rucsac pregatit in graba, un bilet de tren si multa inconstienta. Prin urmare,sunt sigura ca fost prima si ultima mea cina ''romantica'', chiar daca partenerul a fost fictiv.

Din pacate, plictiseala + stanjeneala ma faceau usor nepoliticoasa. Vazand ca nu sunt in tema,tipul incearca sa-mi povesteasca ce a facut pe parcursul zilei dubioase, insa il intrerup: ''nu vreau sa fiu naspa, dar sincer nu ma intereseaza''. Imi constata lipsa de entuziasm si sincera ii confirm ca ma lasa rece ce se intampla in jurul meu si ca astept doar sa servesc cina si sa plec ulterior acasa. Din nou, stiu ca nu sunt cea mai simpatica persoana cand ma plictisesc, asa ca ma vad intrebata de vreo doua ori daca fumez. Se pare ca eram oarecum agitata/distrasa si paream de parca mi-as aprinde in orice moment o tigara. Desi nu fumez, probabil ca as fi avut nevoie de o tigara atunci. Ma uitam destul de des la ceas, mancam din doua farfurii in acelasi timp si individul de la masa mea, facea semiotica pe comportamentul meu. E destul de amuzant cand esti plictisit, iar persoana care te plictiseste sa incerce sa te descifreze si sa dea valori exponentiale unor gesturi care nu inseamna nimic. Singurul lucru care-l facea suportabil, era obiceiul sau de a se uita pe deasupra ochelarilor, un gest ilar, dar care imi amintea de cineva drag pe care n-am mai vazut de multa vreme. Gasesc interesant cum ramanem tributari unor amintiri placute, care reusesc sa ne ''salveze'' uneori.

Trecusera doua ore si in sala se anunta ca baietii vor avea o surpriza. Din pacate, asteptam si eu la randul meu o supriza: sa plec acasa. Atunci am aflat ca de fapt voi fi acolo inca doua ore. Pentru ca traim in tara consumatorilor de bere si fotbal, supriza companiei de bere consta in proiectia nu-stiu-carui meci de fotbal care avea loc in seara cu pricina. Personal,cand aud fotbal, ma gandesc la 11 spermatozoizi care merg spre un ovul. Deci nu! Am zis ca e prea mult pentru mine, asa ca am mers la toaleta pentru un moment de respiro si reflectie. Acolo iar m-am intalnit cu blonda, care de data asta mi se plangea de faptul ca trebuie sa se uite la meci alaturi de iubitul ei. Curioasa ca un sociolog de felul meu, o rog sa-mi dezvolte si imi povesteste cum ea iese cu fetele de fiecare data cand e meci si ca a inteles ca pentru iubitul ei fotbalul e ceva de la care nu se poate lipsi. In momentul ala, simteam nevoie sa multumesc cuiva ca nu sunt eu blonda din baie. Inca nu ma simt in stare sa dezvolt afinitati pentru consumatorii de seminte, bere si meci.
Revin la masa, imi iau geanta si ma scuz vizavi de ''partenerul'' meu, care pare sa se simte si el confuz de momentul meciului, dar tine totusi sa ne mai vedem. No, thanks!

Constienta totusi de responsabilitatea pe care mi-am asumat, am decis sa nu plec decat pana in sala alaturata si mi-am deschis o carte. Faptul ca m-am invatat sa am mereu o carte la mine, cat si momentele in care ma gasesc citind cartea cu pricina, imi confirma de fiecare data ca traiesc intr-o societate in care nu m-am integrat. Am invatat si sa fac abstractie de ce se intampla in jurul meu. Asa ca am citit printre interjectii de tipul ''huo'', ''ura'', care ma faceau sa ma intreb daca cuplurile reale de acolo ar trebui sa se reproduca vreodata.

La un moment dat, am fost anuntata ca meciul s-a terminat. Am revenit in sala, unde cuplul castigator era premiat cu o excursie (practic, asta era miza barbatilor) si pe ''partenerul'' meu l-am mai vazut doar fugitiv, dar am ramas in coltul meu. Nu mi s-a mai parut necesar rolul meu fictiv de ''partenera''.

6 comentarii:

  1. sper ca am invatat ceva din experienta asta...

    RăspundețiȘtergere
  2. Ai invatat ca orice pare usor si se rasplateste cu bani e o minciuna :))

    RăspundețiȘtergere
  3. Serbane, depinde din ce perspectiva privesti. din a lor a fost foarte adevarat :))

    RăspundețiȘtergere
  4. super articol !!! dar nu as numi chiar prostitutie ce ai descris, prin simplul fapt ca nu stiai de la inceput in ce te bagi (deci nu ai avut optiuni)...

    RăspundețiȘtergere
  5. Desigur, tre' sa ciulesc urechea cand e vorba de un nene care studiase filosofie si acum o preda. A devenit un instinct idiot, ce-i drept. Inca sunt de parerea ca cei care termina filosofia sunt oameni destepti/interesanti.
    And then again...ma uit la colegii mei de facultate...
    si ma ia cu groaza in anumite momente.


    Also, ai intarit pseudoteoria: pentru niste bani tre' sa iti storci sufletul.

    (I sound idiotic tonight)

    RăspundețiȘtergere
  6. @ adi: am stiu in ce ma bag. a fost o prostitutie anticipata. trebuia doar sa evaluez mai bine

    @ Curr Lee: e normal sa-ti trezeasca interesul oamenii din domeniul tau.tine de spiritul de competitie (desi e amuzant sa gandesti sintagma ''filozof competitiv''). cat despre colegii tai, probabil vor fi bineveniti ca si profesori la licee

    RăspundețiȘtergere