luni, 19 septembrie 2011

Cea mai eficientă tortură

Într-o societate în care iubirea cu forța nu se poate, exceptând brand-urile, cea mai eficientă tortură nu poate fi decât o altă născocire a capitalismului.

Să zicem Nike, Adidas sau Puma. Lumea tresare doar când le vede logo-ul, pentru că s-au învățat să-l asocieze cu bunul gust și calitatea. Să zicem că aceleași mari brand-uri lansează pe piață în limited edition cei mai incomozi papuci, dar la cele mai mici prețuri posibile.

Evident, promoția va genera fiasco. Consumatorii-de-nimic se vor grăbi să-i achiziționeze, fără a anticipa intenția torționară.

După o zi, ai o masă generoasă de oameni chinuiți. Mai amuzant va fi efectul de sindrom Stockholm. Așa că îi vor purta și următoarea zi cu argumentul că sunt totuși creați de cei mai buni. Ba chiar, ar fi capabili să pună la îndoială propria constituție a piciorului, decât credibilitatea brand-ului.

În realitate însă, capitalismul intenționează să ofere doar comoditate, mizând pe minți comode.

2 comentarii:

  1. De acord pana la ultima linie, pardon exceptând ultima linie. Capitalismul nu poate funcționa prin comoditate, dacă tu duceai o viata comoda nu te plângeai pe blog, viata reala, și alte sfere.
    Capitalismul se bazeaza pe concurenta (expolatarea omului de catre om) pentru ca in acest fel ei nu se vor organiza de la sine in potriva nimanui pentur ca le v-a fii frica ca fara umbrela Brandului ei vor fii exploatati. Avand o clasa vasta saraca si o clasa relativ mai bine la care prima clasa sa aspire (dar nu cu mult mai bine) poti conduce si exploata ori ce.
    Bine este o gradatie superioara fata de ce ai.

    RăspundețiȘtergere
  2. Pricep ce zici si adevar graiesti.
    Orice sistem politico-economic mizeaza pe exploatarea omului (comunismul cauta muncitorul Stahanov). Capitalismul, insa, creeaza (asa cum ai punctat si tu) discrepante mari intre oameni.
    Comoditatea de care vorbeam eu e cea a consumatorului de rand, care nu se simte exploatat, ci fericit ca rafturile Carrefour sunt pline de produse de care nici nu are nevoie.

    E cam greu sa urasti Carrefour (exemplul corporatiei capitaliste) cand acolo gasesti biscuitii tai preferati.

    Cat despre mine (consumator si eu) si faptul ca ma plang pe acest blog, sa zicem ca nu sunt niciodata fericita de felul meu.

    RăspundețiȘtergere