marți, 1 martie 2011

CFR-ul si viata ta sociala


Desi nu mi-am facut calendarul social pe 2011, cred ca intr-un astfel de calendar nu as fi omis intercatiunile din timpul calatoriilor cu CFR-ul, chiar daca de cele mai multe ori nu raman fresh in amintirea noastra mai mult de cateva zile, dar constituie uneori momente din cele mai amuzante (Caragiale a facut literatura pe chestia asta, dar eu pot cel mult sa scriu un post).
Pornesc mereu de la premiza ca daca pui cel putin doi oameni care nu au nimic sa-si spuna intr-o cutie, pana la final vor avea cel mai probabil si un conflict. Cutia, in cazul de fata fiind modestul compartiment CFR, aduna aproape de fiecare data personaje diferite (nu lipsesc in general pensionarii care merg in capitala la medic si studentii prea cool ca sa ramana in locatia de bastina).

De obicei asociez calatoriile cu trenul cu timpul meu de somn, dar uneori se mai intampla si sa fiu social activa. Asta-noapte chiar as fi vrut sa dorm, dar m-am trezit undeva la doua dimineata intre o pensionara si un individ intre doua varste care isi enumerau reciproc doctorii din spitalul Floreasca. Probabil orice ipohondru m-ar fi invidiat. Eu am inceput in schimb sa ignor nomenclaturile care treceau in sens dublu pe langa urechile mele si sa ma holbez la numerele scaunelor din fata mea. De la stanga la dreapta: 65, 67, 63, 69. Care naiba o fi logica in ordinea asta haotica? CFR is playing misterious, ca si intarzierile nejustificate.

Ma dezmeticesc mai bine din starea mea de somn/mai-inchideti-gura si imi dau seama ca s-a schimbat topicul. Pensionara de langa mine impartaseste tipului din fata mea dezgustul ei vizavi de politicienii nostrii. Nu ma interesa discutia in sine pentru ca parea tipica discutie de compartiment, dar tipul era de o prostie geniala (poate singurul oximoron cu sens). Alaturi de el, aproximativ o pitzi pe care o cunoscuse in tren si care parea entuziasmata de individ, desi s-a dovedit ceva mai desteapta decat dansul. Omul sustinea sus si tare ca Romania are nevoie de monarhie pentru a scapa de coruptie. Dupa 2 minute mi-am dat seama ca era futil sa-i explic ca monarhia nu era decat o alta gaura neagra in bugetul unei tari si altele..

Nu stiu de ce continui sa vorbesc cu el (poate din lipsa de somn si dorinta de amuzament), dar incepe sa-mi spuna ca el nu este un crestin bun pentru ca face pacate. L-am rugat sa-mi defineasca pacatul (neuronul meu pereche nu functiona), dar mi-a trantit in schimb un exemplu pe post de definitie: ''A ucide, a ucide este un pacat!''. Eu zic ca a ucide nu este un pacat. A ucide pe cine nu trebuie este un pacat.

Ca orice crestin indignat de faptul ca eu nu cred in niciun fel de d-zeu si ca nici nu intentionez sa-i ofer vreo dovada din moment ce eu nu afirm nimic, imi solicita impetuos sa-i spun eu ce i se va intampla dupa moarte (previzibila reactia). Ma incalzea totusi ca nu m-a intrebat ce i se va intampla maine (deja ma simteam luata pe post de mama omida). N-am reusit nici pana acum sa pricep agitatia unora de a sti ce se va intampla cu ei dupa moarte in loc sa se agite de ceea ce li se intampla acum cand sunt inca in viata. L-am dezamagit si la acest topic pe individ.

Apoi continua cu indignarea lui vizavi de Darwin care si-a permis sa emita ipoteza deplorabila pentru natura umana (asta pt ca tipul insusi este evident superior unei maimute). Incheie cu ideea generica conform careia, desi mult mai putin inteligent, cainele ramane totusi cel mai bun prieten al omului (tu chiar ti-ai castra cel mai bun prieten?). II aminteam totusi ca in lantul trofic omul este inca o veriga slaba si ca nu cred ca va manca el rechinul prea curand, dar fiindca orice axioma este combatuta de un ''semidoct'', primesc un raspuns a carui formulare putea la fel de bine sa apartina unui purtator de dinti de lapte: ''50 de oameni pot manca un rechin''.
Cred sincer ca tipul ar avea o cariera stralucita lucrand pentru Marvel sau DC Comics. Superman n-ar mai fi un invidiv banal.

Discutia se transformase intr-un discurs pentru ca mi s-a parut futil sa mai intervin. Imi amintesc ca ma oprisem din a-l asculta in punctul in care a afirmat ca omul poate distruge Soarele si sigur o va face. Pitzi de langa el, care in tot acest timp il ascultase atenta si neincrezatoare, intervine: ''Nu, nu. Asa ceva chiar nu se poate. Eu stiu ca nici nu te poti apropia de Soare prea mult ca mori''. Tipul insa continua sa afirme cu tarie ca omul sigur poate distruge Soarele din moment ce guverneaza toata Planeta. Imi dau seama ca e mai amuzant sa-i las pe ei doi sa dezbata. Asa ca raman privindu-i tacuta si zambitoare, iar pitzi aproape aproape ca incepe sa-l creada. Ah, da, ambii erau studenti. Zuper patura intelectuala! Daca nu e de cea mai buna calitate tesatura, macar sa fie patura mai groasa.
Cateva minute mai tarziu, la rugamintea pensionarei, el incearca sa stinga lumina in compartiment, dar nu reuseste, spre amuzamentul meu caci il avizez ca astfel nu ii mai pot acorda credibilitate ca poate distruge Soarele, dar tipul zambeste tamp.

Doua ore mai tarziu, compartimentul e invadat fonic de o matza in calduri. Pensionara adormita, cei doi si eu ne sculam instant. Individul intre doua varste de langa mine isi scoate telefonul din buzunar, ''racind'' matza in calduri. Toata lumea rade, dupa care cei doi isi scot si ei telefoanele si isi deschid bluetooth-urile pentru ringtone-ul cu pricina. 5 minute mai tarziu in compartiment erau deja 3 matze in calduri. Perfect! :|

Ajung in Bucuresti cu cearcanele, oboseala si foamea de rigoare. Direct de pe peron ma intampina fetitele Hustler, care promoveaza entuziasmate silicoanele inca de pe coperta lipita de vitrina chioscului de ziare si reviste.

P.S. Daca va cade bine sa ma cititi, puteti da subscription din partea dreapta sus a paginii si sigur ne mai auzim, iar daca nu va cade bine, atunci imi pare rau ca nu v-am putut confirma validitatea timpului pierdut.

3 comentarii:

  1. Îmi plac imperialiştii, doresc sa îşi exercite dreptul de veto pentru ca sa nu mai aibă drept de veto. Asta nu se numeşte sinucidere intelectuala?

    RăspundețiȘtergere
  2. sinuciderea presupune constiinta de sine
    cred ca e vorba mai degraba de o moarte fractionata

    RăspundețiȘtergere