miercuri, 16 martie 2011

We want happy people!

Astazi bunicamiu face 90 de ani si cel mai probabil, si eu odata cu el. A fi batran este, in mod ironic, mai mult ''a state of mind'' decat un numar.
Mi s-a recomandat sa ma relaxez, dar imi vine greu sa tin cont de o parere pe care nu o aprob.Am nevoie sa fiu obosita.
Probabil nu e foarte coerent ce debitez aici, dar sa zicem ca am avut cateva zile mai proaste, iar acum, literalmente, imi vine greu sa ma si vad in oglinda. Am fost recent implicata intr-un ''experiment'' nereusit din care m-am ales cu parul foarte scurt si aiurea, but my looks don't matter. Colegii de facultate mi-au garantat ca s-au obisnuit cu mine. In concluzie,am parul scurt,aiurea, brunet si port ochelari. God dammit! I look like my ex again.

Cat despre colegii de metrou, poate ca eu sunt cea care trebuie sa se obisnuiasca cu ei. Nici acum nu stiu cum sa reactionez cand cineva se trezeste sa tipe in metrou, vociferandu-si ideile (de cele mai multe ori cu iz politic). Sunt acei indivizi pe care societatea ii eticheteaza ca fiind ''nebuni'', desi poate, societatea e mai disfunctioanala decat ei.Ne luam ca repere de nebunie momentele in care incepem sa vorbim singuri in metrou sau in care refuzam sa mai aruncam ceva la gunoi. Dar oare chiar asta e nebunia? Evident NU.
Era femeia din metrou nebuna pt ca repeta in mod obsesiv calatorilor ''Traiasca securitatea din Romania''? Habar n-am, desi restul calatorilor ar fi putut afirma asta cu certitudine. Eu nu stiu. Mi-au aruncat calatori cateva priviri complice, dar mi-a fost greu sa raspund cu aceeasi complicitate pt simplu fapt ca femeia pe mine nu ma oripila. Nu era cu nimic diferita decat ceilalti care se uitau dezgustati catre ea. Sunt sigura ca daca ar avea acces la internet ar fi un blogger, cu exceptia faptului ca posturile mele nu se rezuma la titlu, ''Traiasca X'', desi recunosc ca ar fi amuzant sa raman la titluri uneori. Zic mai degraba ca ineptia ei s-ar trage din ceea ce gandeste, ori nu din faptul ca le impartaseste cu voce tare in metrou si apoi, daca as sti ce digera toate celelalte minti sezute cuminti pe scaune, poate ca atunci m-as oripila.
(sa nu se inteleaga ca sustin convingerile acestei tanti, cu atat mai mult cu cat nici nu stiu care sunt)
Sincer, as fi asteptat mai degraba un show astazi in metrou din partea mormonilor, dar poate ca ei nu fac religie underground. Asa ca au ramas in abtinere cu bibliile lor bizare in mana.

In drum spre casa vad doua pustoaice de la scoala catolica de vizavi de casa. Cred ca se bateau. Mi-am amintit de maicamea care intotdeauna intervine intre scolaritele agresive. Personal, n-am simtit niciodata impulsul sa intervin, indiferent de gabaritul combatantilor. (Am o laboranta care intervine chiar in viata sociala a porumbeilor din curtea facultatii). Pornesc de la premiza ca natura umana e una violenta si ca prin urmare ar fi un act nenatural sa incerc sa opresc o astfel de manifestare a spiritului uman. Daca e sa pun la indoiala discernamantul celor implicati, o sa zic ca au toti cam acelasi nivel de discernamant. Cel putin la acest capitol putem vorbi oricand de egalitate. Totusi, intr-o lume in care boxul e considerat un sport, nu este oare ironic ca primul nostru impuls sa fie cel de a impiedica oamenii sa-si faca rau?

Un comentariu:

  1. "Dar oare chiar asta e nebunia?"
    Nebunia nu exista, ea este o stare de percepție a valorilor celorlalți asupra ta. Cauta istoria nebuniei (îmi scapă cine a scriso, sau care din ele) Nebunia este o invenție moderna, la greci dacă erai nebun lumea se aduna în jurul tău ca sa vadă ce spui. Se credea ca divinitatea vorbește prin nebuni, probabil de acea avem religii atât de nebune.

    In concluzie,am parul scurt,aiurea, brunet si port ochelari. God dammit! I look like my ex again. Ce e rău în asta?

    Eu în general în incurajez, chiar le spun sa nu poarte mănuși. Șansele sunt sa cresc încet, încet nivelul de inteligenta pe planeta.

    RăspundețiȘtergere